3737...Ne dăm de ceasul morții și tot nu știm nimica

  Ne tot ferim mereu de singura cauză care ne pricinuiește necazuri, neascultarea SA. Necunoașterea LUI cum trebuie, cît ne e în dreptul nostru și îndatoririle. Ce le avem față de EL și de ce?! Soluții nu știm, lucruri ce ne țin mereu în umbra neputinței și a greșelilor mereu neînțelegîndu-ne menirea. Că nu sîntem așa dați pe aicea și fie ce-o fi ne merge oricum, ori nu ne merge orice am face.
  Îs atîtea întrebări și răspunsuri nu, ci false închipuiri datorate îndepărtării de EL. Și EL de noi, dovedindu-ne atît de nevolnici și greu de adus pe calea corectă. Într-o conlucrarea demnă între noi și EL, noi îndatorați LUI, EL îndrumîndu-ne. Într-o vreme mai mult timp, dar nu L-am mulțumit prin aleșii SĂI de atunci. Și s-o lăsat păgubaș o vreme, ce încă tot continuă cu unele reveniri periodice.
  Dar tot degeaba nu ne dăm urniți cum ni se cere de SUS, încăpăținați mai ales în încercări. Bine ticluite și noi încîlciți ca pui în buci, ne dăm de ceasul morții și tot nu știm nimica.

2554.Mai nimica, dar ne dăm tare deștepți

  Să ne ferim să fim de publicitatea lumii, pe nemerit, că plătim, uneori cumplit, tot pe nemerit. Dar de fapt ce știm noi despre socotelile SALE cu noi, mai nimica, dar ne dăm tare deștepți. Și de regulă, nefiind cum trebuie în fața LUI și-ntre noi, plătim. Că sîntem datori c-o moarte, o fi, dar să ne împlinim menirea de oameni adevărați, mulțumiți de noi și de ai noștri.
  Și pe urmă om mai vedea, ce-i de văzut, poate mai altfel și-n timp aflînd mai multe. După cum vom merita, asta e, de vom merita. Și de regulă nu prea putem ce ne pretinde EL și rămînem cu buzele umflate, nemulțumiți, neștiutori, chiar proști de-a binelea. E o cale de urmat în anumite limite de timp și spațiu în comportări demne, calculate.
  Cu binele și frumosul în gînd, vorbe și fapte, nu fără EL, ci împreună. Ne supărîndu-L mereu că-i vai de noi toți, cînd zic nedrepții, că fiecare-i om public. Posibil în caz de urgii, care în timp au fost cu nemiluita în așa lume fără EL. Și cu comportări nedemne între oameni, cerîndu-ne pedeapsa, cu așa fapte. Ce-I încalcă cerințele SALE, către noi, ferm transmise în timp, prin diverși interpuși aleși de EL.

2441.Plătim peșin, vai de steaua nostră de neștiutori

  Da obțiuni avem, dar de le-am ști pe cele bune și să ne ferim de cele rele și urîte. Ar fi o socoteală, dar așa ne luăm după cîte influențe și-I greșim LUI și nouă și altora. Și la o adică scadența și plătim peșin, vai de steaua nostră de neștiutori. Și neștiutori rămînem și-n fața reacțiilor nepotrivite ale altora, mai nedrepți ca noi. Totuși de le facem bine și util ceva, să nu  așteptăm  mulțumire, ci să ne vedem de noi.
  Că-n zări străine îs altfel de năzuințe de mai bine, util și frumos, fără milă, frică și dorințe, fără dragoste și ură. O fi, la noi deocamdată EL ne dorește să fim miloși și să ne întrajutorăm cum putem. Dorințe de mai bine să avem și-n relațiile interumane de asemenea cumsecade totuși. Teama în limitele normalului, de EL și să fim cum e cerința de SUS și teama ne-o controlăm.
  Dragostea și dorințele în general îs lucruri ce ni le permite EL, între noi. Și față de EL de sîntem capabili, cum trebuie. Da ura și răul să nu le avem parteneri de viață niciodată, asta nici EL nu le vrea între noi.