FN (Continuare)

  Trebuie să mă mai explic, așa vrea, îI tot ziceam că-I diavolul, și EL nu și nu, dar tot pe acolo cred că era, așa-l percepeam. În acele necazuri gîrlă ce nu se mai terminau, de o vreme nu-I mai zic așa, nici Satana, nu-I, că acesta-I tot lîngă EL în CER. Nu prea știu cum E Acolo SUS, am avut diverse informații, dar cu vremea poate s-au trecut și altele-s acuma.
  Pe scurt EL are două fețe identice, dar opuse: de bine și de rău, de construcție și edificare, înnoire și de distrugere și răzbunare cruntă. Nu-I știm vrerea, sîntem prea neînsemnați și nici nu ne dă socoteală, cred că nici acolo SUS, E de capul SĂU. Se consultă la o adică, dar hotărîrile le ia doar EL, așa străbate din literatura specifică și așa am mai aflat și eu cumva.
  Îs pe un tren tare minat, dar trebuie să mă supun oarecum neinformat deocamdată, ori mai bine zis informat de mai înainte, acuma doar zorit.

4375..Fără a ne găsi locul.

  Sîngele apă nu se face, chiar și de dincolo apropiații, părinții noștri duși dintre cei vii, îs preocupați să ne ajute, îndrume. Cum trebuie, de sîntem pe calea bună și ei contribuie oarecum la o dregere, la o îndreptare, chiar de cîndva oarecum cînd erau încă pe aici. Nu ne pricepeam împreună  prea bine la construcția nouă ce se înfiripă SUS știută și jos de aplicat cît de curînd cu bine.
  Spre mai binele umanității încă tare îndepărtată de la o cale corectă, demnă de oameni adevărați ce vom continua cu EL. Cunoașterea folositoare tuturora, de cînd va veni vremea aceea, mult clamată pe aci și încă ne întrezărită mai defel în lume. Deocamdată oprindu-ne neputințele, nelegiuirile, nedreptatea, apucăturile needucate la vreme și nici mai tîrziu.
  Hoinărind anapoda de cînd lumea fără Dumnezeu, aproximîndu-L și de noi de asemenea fără a ne găsi locul programat nouă de SUS.

4369..Ce ne privește măcar.

  Sîntem de cînd lumea într-o conlucrare cu EL și EL cu noi, dar neînțeleasă cum trebuie, noi oameni cu limbajul și priceperea noastră. Limitată tare la cît ni-i nevoie a viețui pe Pămînt mai acătării ori ba, EL Dincolo, un Dincolo neștiut de noi. Poate în altă dimensiune spațio-temporală ori frecvență de existență spirituală de ne imaginat pentru noi dar fiind capabilă de toate.
  Deci ni s-o dat posibilitatea așa limitată de a ne înțelege cumva în direcții oarecum diferite noi cu EL. Da, EL ni-o înlesni această existență convenită SUS peste noi și noi doar constatînd în timp și spațiu viața, natura și pe EL de bine de rău. Oarecum în niște explicații cît de cît cunoscute corect ori ba, ori doar aproximate în cea mai mare măsură, așa-i deocamdată.
  Nu avem acces corect la multe mari și mărunte despre noi, natură și mai ales despre EL și noi în ceea ce ne privește măcar.

4309..Năzuim și nu știm.

  De fapt comportîndu-ne cum ne dorește EL nouă să-I fim alăturea la bine și la rău, mai ales cînd e cazul aflîndu-ne cum trebuie. Prin lume nu anapoda în raport de EL și noi, ci acătării, conform datului ce nu toți îl și conștientizăm corect, aflîndu-ne în derive diferite față de omenia. Ce ar trebui să ne caracterizeze cît mai bine, cu binele în față, drepți și cu bun-simț oriunde pe Pămînt și nu numai.
  Deci sprijinindu-L pe EL ne sprijinim pe noi toți, planeta Pămînt, sistemul solar, universul în care ființăm și sigur nici nu știm cu ce potențial. De viață încă neștiută complet, ci aproximată în mari erori din vini diferite, părăsiți și ne îndrumați normal încă. Dar nu-i un capăt de țară, se va reveni cît de curînd asupra noastră cu tot elanul CER-ului și ne vor reabilita cum trebuie cu toții.
  Numai să  fim pe fază cooperanți și să ne dăm pe brazdă, cum ni se va cere, nu de pomană, ci-n conformitate și cu ceea ce năzuim noi și nu știm complet.

4304..Nu-L știm.

  Ne îndrumă cît pricepem a fi cum trebuie, dar nu se lasă păgubaș, ci cu greu însă, ne tot mai încearcă înspre bine, util și chiar frumos. De-I sîntem aliați conform datului uman dintru început așa să fim și nu ne-nvrednicim, părăsiți, fugăriți din fața SA o vreme. Oarecum îndelungată, ce-i și azi în vogă de nu-L mai aflăm, chiar de acuma de un timp se trudește să ne tot cheme, nu-L mai recunoaștem înspre bine, ni-i frică și străin, doar ni se pare.
  Și-I pornit a ne aduce-n simțiri corecte cu EL fiindu-I aliat, prin proiectul CER-ului, înspre cunoașterea lumii ce nu ni-i dezvăluită încă. Ci ascunsă din varii motive ce-n timp le vom desluși, E pornit și ne face părtași chiar involuntari la reușite perfecte. Ce-n acțiune erau după noi mereu în primejdii și de ne controlat și improvizații ce țineau mai bine ca altele gîndite bine.
  Ne ține uneori doar de propagandă și paradă, dar EL E în definitiv totul și nu-L știm corect, nu-L merităm, înaintăm cumva și-I tare încă de ne înțeles.

4282..Estompa

  Nici nu-I EL cunoscut cum trebuie, e mușamalizată aflarea SA corectă printre oameni, ci minciuna e mult slăvită. De fapt EL așa și vrea, nu-L merităm și încă nu ne-am dat pe deplin seama de ceea ce e necesar a fi în raport de EL, natură și noi înșine. O educație clară și fermă cu adevărat de ne tăgăduit de la un moment ales de SUS aci jos, în continuare dezmeticindu-ne.
  De-a fir-a-păr cu toții nu la grămadă, ci-n concordanță cu cerințe ce acuma nu ne sînt la îndemînă, nu știm multe și-i tare de aflat. Cînd va fi dezlegarea înfăptuită pentru fiecare pe îndelete, de nu vom mai putea mișca ne corespunzător între noi, natură și mai ales știindu-L. Cît mai ferm și clar cine E EL Dumnezeu și nu alte închipuiri false bazaconii ce încă bîntuie omenirea.
  Amintirile toate ale viețuirii trecute, în neregulă, se vor estompa cu vremea luîndu-le locul cele necesare cu adevărat și încă nebănuite.

4191..Mai dinainte.

  Trebuie de la acea dată a dezmeticirii punctată de SUS, să ne punem cu burta pe carte, nu oricum. Ci să ne adaptăm din mers înnoirii preconizate de EL, urmîndu-L în cunoștință de cauze ce se vor dezvălui. Cred destul de complexe și trebuincioase următorului traseu uman ce ne va fi arătat cum trebuie. Nu de mîntuială, ci virînd cum e nevoie spre o aflare a ceea ce nu știm despre noi, viață și EL.
  Nu numai tineretul va avea ce ști, ci și restul că timpul și spațiu va deveni în scurt timp de atunci în colo. Altfel perceput și de noi ăștia neinițiații încă deocamdată mai în orice e la ora actulă pe Pămînt și noi doar. Gură-cască fără vreo contribuție benefică din varii motive ce acuma nu le mai speculez oarecum. Ci va fi vreme de aflări precise și uimirea și nevoia de cunoaștere ne va îndruma.
  Nu oricum ci-n virtutea unor reguli ce se vor afla atunci, poate nu știute mai dinainte.

4138...Coborît din copac.

  Nu ne vedem pe noi mereu cum trebuie în raport de ceilalți, chiar de plătim numai noi ce ne credem buni. În raport de alții ce-s vizibil mai răi și nedrepți, credem noi poate și acei neputincioși de bine și util. Dar pe EL îL știți? sigur nu și vă costă dezinformarea asta, aflați că EL nu se încurcă cu fiștecare. Ci-și are oamenii SĂI bine știuți de SUS pe care în timp și spațiu se poate baza cu vremea.
  Nu oricum ci avînd grijă de ei în felul SĂU, nu mereu și înțeles de noi cum trebuie, cu ochii noștri de melc. Nici nu-i de mirare că nu ne mulțumește viața pe care o tot cîrpim într-o existență precară LUI și nouă lipsind-o. De aportul binelui mereu cît trăim, moralei și băgarea LUI corectă în seamă, nu anapoda cum încă se obișnuiește dezinformați, mințiți și întărtați la rele.
  De nu aveți se poate pe bună dreptatea treabă cu omul dat de SUS, ci cu cel ce vă și credeți, coborît din copac.

4054...De aflat și îndreptat.

  Ne dezmeticim tare greoi și acei oarecum în solda SA, aleșii pe sprînceană de SUS. Trăiesc nu tocmai conștienții corect de EL și noi cum ar trebui să-I fim și-ntre noi toți și-n natură de asemeni. Deci o duc mai acătării ca ceilalți, cît reușesc a-I fi pe plac, înscriindu-se-n tematica dată omenirii de CER. Și li se îngăduie cîte ceva dar nu totul în viață, nu-I îndeplinesc cum e cerința chiar totul.
  Și-n final nu-s 100% mulțumiți cum pleacă de pe aici, uneori nici nu apucă să-și dea seama. De momentul ales de EL să-și încheie viața, deci se impune strașnică drămuire. Chiar în relațiile cu EL mai apropiate, de știut cît mai bine cum ni se cere a-I fi. Nu la întîmplare, nu-i nimica lăsat de SUS să-I scape, ci totu-i strașnic socotit între noi și EL.
  Astfel orice neconcordanță ce ne deranjează e de luat legătura imediat cu CER-ul. Și de aflat și îndreptat, că altfel nu se poate trăi cum sîntem dați a fi 100%.

4045...Nu știm ce trebuie la timp.

  Nu-i imposibil de vrem a-L căuta ni-I la îndemînă oarecum, că ne dorește sinceri. Interesați de o relație cum trebuie cu EL, adică înspre schimbarea bună, moralizați. Bine intenționați cu adevărat în gînduri, vorbe și fapte și de EL informîndu-ne. Cît mai acătării, că e de aflat multe și nu toate minciunile, ci numai adevărul curat despre EL și noi.
  E o oarecare treabă de descîlcire a ițelor încurcate ale necredințelor ce I se împotrivesc. Măcar și parțial, ducîndu-ne în eroare cînd e cazul superficialităților ce ne costă. De nu-L căutăm a mulțumi cum dorește pe EL, doar pe EL Singurul Dumnezeu din CER. Că-nchipuiri diverse minciuni umblă goale, golind lumea de EL și noi, lăsîndu-ne.
  Dezinteresați de noi și EL cum trebuie în fața nevoilor ce ne tot pun la punct de nu mai știm ce trebuie la timp cît sîntem vii.

3916...Ce ne sînt accesibile

  Să nu stăm la pomana oricui, ci să trudim și EL trudește înspre priceperea noastră. Cu ceea ce trebuie să devenim la timpul oportun, îndreptînd ce am strîmbat. Acătării să arătăm că sîntem în natură, între oameni și-n fața Totului ce nu-L știm. Dar să ne strofocăm din toate încheieturile aflărilor știute, conlucrînd cu evitatul, urgisîtul, neînțelesul.
  Pentru a fi și noi în rînd cu lumea din care facem parte de vrem ori nu, așa ni-i datul. În lumea perfectă a SA și noi oarecum cam rămași pe chelia noastră neputincioasă. Sărind drept în mărinimia comportărilor în prefaceri benefice tuturora de se poate. E tare greu dar nu imposibil, de vrem neapărat totu-i posibil, bucurîndu-ne de viața dată.
  Poate nu chiar minuni să facem, cu toate că-s comparabile prin strădanii și purtări ce ne sînt accesibile.

3904...Să ne îndeplinim țelul, oameni să fim

  Să ne căznim dacă altfel nu putem să facem binele, din răsputeri, că trebuie să ne învingem tarele. Neputințele uitîndu-le, mereu demonstrîndu-I cît și nouă, că sîntem oameni și așa să rămînem. Să nu retrogradăm în neființe, că-L doare și pe EL nu numai familia și în primul rînd pe noi. Neputincioși nu ni-i așa comod și să nu mai fim, ci ceea ce ne tot cere CER-ul.
  Oameni de omenie vii pe Pămînt, deci cumsecade, nu-i chiar foarte ușor în așa lume. Măcar să ne străduim a nu înfăptui decît răul cel mai mic, de nu reușin deloc să mai fim răi. E de luptat cu firea îndărătnică și-n greșeală în fața LUI, oricînd ajungînd la capătul răbdărilor SALE. Și să ne părăsească și-n deznădejdii nu ne va fi bine. Cum și noi am pricinuit suferință, nu am ținut cont de răul făcut altora și naturii.
  Fiind fără EL, că de aici provine tot răul, nedreptatea, fărădelegea de a nu mai reuși să ne îndeplinim țelul, oameni să fim.

3876...Știind, dar sîntem oameni

  Nu-i mereu așa relația cu EL, consider doar atunci cînd nu-I ești chiar pe placul SĂU. Dar cine-L știe chiar cum trebuie, de ți se adresează pe muțește, cel puțin eu așa percep unele?! Altele nu, îs destul de concise și clare, de mă mir și totuși nu-s mulțumit pe deplin. Nu-s cum trebuie încă în toate cele, mai e de muncă și-n nevoi ale cunoașterii în aflare deschisă, cred.
  Corect ar trebui să-I fim apți de orice fel de activitate ni se cere, ni se sugerează. Și chiar peste de se poate cu dăruire și abnegație continuă, cît mai acătării. După cerințele SALE, ce le simți de la o vreme învățîndu-te și cu unele și cu altele. Nu poți fi cum trebuie și după o vreme de mari promisiuni și gînduri mărețe. O cam dai pe alăturea și-ți strici firma, încrederea în tine că-I mai poți face față.
  Devenim apatici, nedumeriți, cam neputincioși cu toate că nu-i bine, știind, dar sîntem oameni și EL...

3837...Ca o consecință a neascultării

  Nu-i o greșeală să ne aflăm cum trebuie prin lume, chivernisindu-ne treburile. Cît mai bine, cît mai desăvîrșit, dezvoltînd cunoașteri noi în toate ce ne stau la îndemînă. Dar e un mare dar, doar cu EL alăturea, nu așa de capul nostru, că nu ajungem nicăieri bine. Da, merge ca-ntr-un dans al neroziei, un pas înainte doi înapoi, ca pînă acuma.
  În loc de o continuă și benefică acumulare de cunoștințe corecte. Ce ne îmbunătățesc viața conferită de EL în conlucrare mai abitir aflată. Ne mărginită de neputințe și înfrînări ce ni-s obstacole de ne trecut, că nu-L urmăm. O îndeletnicire tare costisitoare și preocupată prostie mereu îndărăt privind. În loc să ne vedem de aflări deosebite fără restanțe și alte trageri înapoi cu frică.
  Frica ni-i inoculată ca o consecință a neascultării SALE, deci să ne îndreptăm cumsecade!

3786...Dar nu-i și adevărat, ci-s baliverne

  Ni se sugerează că de îndrăznim a I ne încredința cum trebuie să ne păstrăm. Linia credinței active, prin rugăminți, o fi, eu zic prin orice fel de activitate demnă. De oamenii ce sîntem, respectîndu-L cum se cuvine, aflînd ce trebuie și cum trebuie. La vreme, ne permițîndu-ni-se deraieri de ești pe fază mereu înspre ceea ce simți cu adevărat.
  Nu aiureli, ci cumsecade luptîndu-te cu neputințele firii și alte influențe ce tot apar. EL e mereu cu ochii pe noi, adresîndu-ne atenționări și bineți, să ne ajute cumva. Să nu uităm de noi și de EL în nici o împrejurare a vieții ce-i dă înainte. De vrem ori nu percepe datoria de învățat și prin obișnuința de a fi cum trebuie. O a doua natură ce am cam uitat-o cu desăvîșire și ni se pare că nu noi trebuie.
  Să-I fim cum dorește, ci alții cine știe de unde și cînd, dar nu-i și adevărat, ci-s baliverne.

3783...Că ne înșelăm singuri pe noi

  Poate nu deodată, dar cu timpul, învățîndu-ne cum trebuie să fim între noi și-n fața SA. Că-i esențial respectul cuvenit LUI neapărat, Creatorul, Părintele nostru dintotdeauna. Pentru totdeauna, avîndu-L în gînd mereu, măcar, de nu putem și crede cu ardoare în EL. Că nu-i rușine, ci un act de curaj deocamdată, pînă ne-om da la cale cu EL în cunoașterea necesară.
  Deci nu sînt entități rele în jurul nostru, ce ne atrag în capcane și cîte obligatorii îndrumări, NU! Doar în închipuirile religiilor nedrepte LUI și nouă, ce ne tot îndepărtează de EL. Și calea comună, corectă în care trebuia să conviețuim de mai de mult și încă nu-i chip. Într-o lume a binelui, bunului-simț, deci a civilizației în cunoștință și respect față de EL.
  Ne exagerînd cu credința în EL, de nu putem deocamdată corect, că ne înșelăm singuri pe noi.

3758...Și adio suferințe și nevoi

  Nu știm să fim cum trebuie și ni se pare că știm cîte ceva, dar nu complet. Aburiți de atîta prostie de noi inventată, supunîndu-ne tărășeniilor. Dăm în gropi și nu putem fi oameni cum trebuie, auzi: că viața trebuie să aibă un sens. Sigur, dar nu pentru netrebnici, că așa-i lumea ajunsă în fundătura asta și-i vai de ea. Nepricepută și tot mai îndărătnică, așa-i dat, pragurile poate ne vor dezmetici.
  De nu avem habar de EL și noi cum trebuie, ni se tot dau nevoi de trecut. De asta și suferim, dar mintea nu ne intră-n cap, încăpăținați și fără Dumnezeu. Ne nărăvim în neputințe și cîte alte nelegiuiri dăunătoare vieții date. De am avea habar de EL și noi cum e firesc, fără alte năzbîtii și fărădelegi. Conlucrînd cum trebuie cu EL pe față, o dată pentru totdeauna știind ce trebuie și îndreptați.
  Construindu-ne cu adevărat viața, aflîndu-i sensul și adio suferințe și nevoi, ci numai preocuparea de bine.

3737...Ne dăm de ceasul morții și tot nu știm nimica

  Ne tot ferim mereu de singura cauză care ne pricinuiește necazuri, neascultarea SA. Necunoașterea LUI cum trebuie, cît ne e în dreptul nostru și îndatoririle. Ce le avem față de EL și de ce?! Soluții nu știm, lucruri ce ne țin mereu în umbra neputinței și a greșelilor mereu neînțelegîndu-ne menirea. Că nu sîntem așa dați pe aicea și fie ce-o fi ne merge oricum, ori nu ne merge orice am face.
  Îs atîtea întrebări și răspunsuri nu, ci false închipuiri datorate îndepărtării de EL. Și EL de noi, dovedindu-ne atît de nevolnici și greu de adus pe calea corectă. Într-o conlucrarea demnă între noi și EL, noi îndatorați LUI, EL îndrumîndu-ne. Într-o vreme mai mult timp, dar nu L-am mulțumit prin aleșii SĂI de atunci. Și s-o lăsat păgubaș o vreme, ce încă tot continuă cu unele reveniri periodice.
  Dar tot degeaba nu ne dăm urniți cum ni se cere de SUS, încăpăținați mai ales în încercări. Bine ticluite și noi încîlciți ca pui în buci, ne dăm de ceasul morții și tot nu știm nimica.

3704..Pînă nu ne vom dezmetici din nedreptatea de pînă acuma

  Zic să vă asumați durerea, necazurile toate și chiar moartea, că undeva vă  așteaptă. Bucuria, fericirea și celelalte cînd va zbura porcul, bineînțele, nu se știe cînd și cum. Că-s străini de calea SA și a noastră cum trebuie, așa-i încercarea de trecut, cu maximă prostie. De altă dată cît va mai fi omenirea, că va mai fi cu vîrf și îndesat, să nu mai crîcnească în nelegiuiri,
  Și cîte nedreptăți ce azi îs la ordinea zilei în lumescul ăsta netrebnic și fără Dumnezeu. Că altă cale, nouă cu totul se va reclădi pe temelii de bine și dreptate absolută. De SUS și de aicea într-un firesc ce azi nici nu se bănuiește, că-i prea groasă prostia. Împreună cu minciuna fudulă, necurățenia și celelalte toate în părăsire și plată imediată.
  Dincolo, după moarte e ioc și altele ce nu-s de știut pînă nu ne vom dezmetici din nedreptatea de pînă acuma.

3701...Nimica nu-i de acuma știut

  Patria îndreptării noastre e aicea pe Pămînt, cum trebui e între oameni să ne dovedim competitivi. În fața SA de asemenea, cum ni se tot cere de SUS și SUS nu avem nici un amestec și nici cîini cu colaci în coada. Nu ne așteaptă, deci minciunile ce vi le tot toarnă neobrăzații și le credeți, îndepartîndu-vă de EL. E treaba voatră și a lor de vă pot duce de nas, din calea bună și zburătăciți, la o adică buni de plată.
  Că toate-s rînduite pe căprării în viață, nimica întîmplător, încercări și încercări, ce se pot lua. De dorim cu tot dinadinsul, abținîndu-ne de la a-I greși și văzîndu-ne în cel mai rău caz de ateism. De nu pricepem viața dată în așa lumesc nărăvit în rele și urîte, ce ne pun la grele încercări. De nu știm a ne feri, educați cum trebuie și eventual învățîndu-ne din mersul vieții, de sîntem atenți la EL. Cînd ne vine vremea preconizată de SUS, de aflarea căi corecte cu EL și între oameni dezmeticiți.
  Patria noastră e aicea cum trebuie comportîndu-ne și după ce n-om mai fi, dincolo doar EL știe ce-i cu noi. Nimica nu-i de acuma știut, ci doar ni se cere azi și ieri, îndreptarea și iar îndreptarea.