3876...Știind, dar sîntem oameni

  Nu-i mereu așa relația cu EL, consider doar atunci cînd nu-I ești chiar pe placul SĂU. Dar cine-L știe chiar cum trebuie, de ți se adresează pe muțește, cel puțin eu așa percep unele?! Altele nu, îs destul de concise și clare, de mă mir și totuși nu-s mulțumit pe deplin. Nu-s cum trebuie încă în toate cele, mai e de muncă și-n nevoi ale cunoașterii în aflare deschisă, cred.
  Corect ar trebui să-I fim apți de orice fel de activitate ni se cere, ni se sugerează. Și chiar peste de se poate cu dăruire și abnegație continuă, cît mai acătării. După cerințele SALE, ce le simți de la o vreme învățîndu-te și cu unele și cu altele. Nu poți fi cum trebuie și după o vreme de mari promisiuni și gînduri mărețe. O cam dai pe alăturea și-ți strici firma, încrederea în tine că-I mai poți face față.
  Devenim apatici, nedumeriți, cam neputincioși cu toate că nu-i bine, știind, dar sîntem oameni și EL...