4077...Binele va urma întregii omeniri

  Există deja sigur calea spre dezmeticirea omenirii ce se va produce în timp și spațiu. În întreaga lume, ne mai fiind nevoie de alte lămuriri și parlamentări, negocieri. Ci singuri singurei oamenii știind realitatea nedreaptă o vor schimba, știind bătaia de joc. Din sînul naturii Pămîntului o vor modifica în respect față de mediul înconjurător.
  Astfel că tăierile nelegiuite de păduri și altele netrebnicii se vor stopa pe perioade bine calculate. Nu numai la noi, ci și aiurea-n lume, pămîntul, fauna și flora vor fi ocrotite cum trebuie. Omul va deveni responsabil de-a binelea, acuma-i încă o belea dar se va schimba treptat. Și hotărît în ceea ce trebuia mai demult, dar nu-i tîrziu niciodată fiind în baremul SĂU de pe Pămînt.
  Și-i corect și binele va urma întregii omeniri, dreptatea și bunul-simț la toți oamenii.

4013...Incapacitatea de a fi oameni la locul nostru.

  Despre tineri și relații lor cu lumea, oamenii porniți înspre viață în aflare. Cumpănirea cu vîrstnicii, înțelepciunea așezată cîtă e, că mai e de aflat încă. După așa secetă de bine și dreptate, cît și-n dreptul SĂU de a fi repus între noi. Cumsecade, că-i cale lungă să ne ajungă, vom trăi și vom consemna. Priceperea de jos față de ce trebuie să devenim cum se știe doar SUS.
  Și noi încă nu dibuim și nici nu ne prea interesăm să nu care cumva să ne stricăm. Fărmarea asta în aflarea LUI și a nostră cum trebuie să ne vie și la socoteală. E încă dificilă în așa lumesc nelegiuit, înrăit, șmecherit și cîte și mai cîte doar. Cum ni se cuvine a fi, nu reușim, parcă  așa ni-i datul și totuși nu-i, dar tot demonstrăm.
  Fără tăgadă incapacitatea de a fi oameni la locul nostru între noi și-n fața SA.

3935...Cum trebuie cu toții cei vii.

  Va intra și va ieși, dar unde iese?  doar în CER-ul SĂU unde nu-i ca pe Pămînt. De fapt degeaba vă tot zic astea că nu le pricepeți, și nici nu veți proba. Că-n final de pe Pămînt nu plecați ne judecați de EL și Lumea SA, vi se hotărăște direcția. Bună alăturea de EL de ați fost buni, nu de alte năzbîtii visate de netrebnici pentru ei și ceilalți acoliți. Ori desființarea în rigorile de dincolo!
  Nimica nu mișcă-n lumea asta fără EL și știrea SA, în fața SA, doar minciuna-i liberă. Pînă la o adică atunci cînd și ea va fi oprită-n gîtlejul netrebniciei pe veci. Vom trăi și vom constata Adevărul Ceresc atunci fără menajamente, ci cum E firesc. Ne ascuns după cîte nemernicii, ca zi, încă ne puse la punct, EL multe mai rabdă.
  Nu la nesfîrșit, cînd va fi vremea socotită doar SUS ne vom alinia cum trebuie cu toții cei vii.

3876...Știind, dar sîntem oameni

  Nu-i mereu așa relația cu EL, consider doar atunci cînd nu-I ești chiar pe placul SĂU. Dar cine-L știe chiar cum trebuie, de ți se adresează pe muțește, cel puțin eu așa percep unele?! Altele nu, îs destul de concise și clare, de mă mir și totuși nu-s mulțumit pe deplin. Nu-s cum trebuie încă în toate cele, mai e de muncă și-n nevoi ale cunoașterii în aflare deschisă, cred.
  Corect ar trebui să-I fim apți de orice fel de activitate ni se cere, ni se sugerează. Și chiar peste de se poate cu dăruire și abnegație continuă, cît mai acătării. După cerințele SALE, ce le simți de la o vreme învățîndu-te și cu unele și cu altele. Nu poți fi cum trebuie și după o vreme de mari promisiuni și gînduri mărețe. O cam dai pe alăturea și-ți strici firma, încrederea în tine că-I mai poți face față.
  Devenim apatici, nedumeriți, cam neputincioși cu toate că nu-i bine, știind, dar sîntem oameni și EL...

3653...Dar nu știm să ne-o explicăm firesc și rezolva demn încă omenește

  EL în loc să fie în interiorul, singura preocupare a credinței, doar în EL. E acuma și de cînd lumea, mai puțin acea perioadă propice, veche, cu al SĂU popor. E deci în afara religiilor, bineînțeles nimeni nu recunoaște, dar atunci de ce-i suferința între oameni?! Din cauză că nu-I mulțumit de noi, că nu-L luăm cum trebuie în considerare.
  Ignorat cu ori nu cu bună știință, înlocuit cu cîte himere, zei închipuiți, minciuni. Fudule prostii costisitoare și acuma prin lume plătite din greu prin necazuri diverse. Prin care-și arată nemulțumirea perenă de cam cînd lumea, față de noi. Nedrepții între noi și-n fața SA, neputincioși, leneși, delăsători, imorali. Fricoși dar niciodată îndeajuns, ca să băgăm la cap și să ne îndreptăm și de teamă.
  Teama-i molipsitoare, dar nu știm să ni-o explicăm firesc și rezolva demn încă omenește.

3538.Văzîndu-ne de noi cum trebuie

   Așa sîntem făcuți, nu putem suporta însingurarea spirituală, retrăgîndu-se EL. Dintre noi, odată cu eșecul suferit cu poporul SĂU, odinioară, rămași pe dinafară. CER-ul știe că ne vom scorni închipuiri, făcături, dar nu ne vom lăsa fără a îngenunchea. Și astfel ne-am trezit ulterior c-o adunătură de religii, care mai de care. Mai deocheată și năstrușnice înfiripări ale minciunilor de tot felul, ocazii.
  De ne imaginat atunci că se vor reuși nesperate adunături de gură-cască. Într-o lume fără EL și nedreaptă, imorală, înrăită, plină de ură și neputincioasă. Înspre EL, chiar de ne aștepta mai altfel, dar nu cutezam, înstrăinați de-a binelea. Și cu știrea LUI de atunci încă văzîndu-ne despărțiți de calea dată odată și ne urmată. Ci ne cumințenia în toate cele, nelegiuirea și tot cortegiul neputințelor îndărătnice.
  Dorind totuși o viață bună, împăcați cu mediul înconjurător, văzîndu-ne de noi cum trebuie.

3236..Și cu Pămîntul o dată să fim în desăvîrșirea dorită de SUS și încă ne definitivată

  Natura cu ale ei minunății, demne de admirat, păstrat așa cum sînt din univers date. Create în timp și spațiu cu acordul SĂU, ne-au influențat viața mereu în bine, util și frumos. Cunoștințele despre natură, ne-au deschis altfel perspectivele vremurilor de a le ști. În conlucrare și armonie cu omul, întrajutorare și mai ales ca mediu de trai, prielnic existenței sănătoase și de lungă durată.
  Inspirîndu-ne mereu în ceea ce am fost și vom fi, cu luare aminte și de ne ignorat. Și mai ales de ne distrus echilibre ecologice de durată, ce ne-au asigurat supraviețuirea în timp. Să-i fim recunoscătoare, protejînd mediu înconjurător, pricepîndu-l mereu construstiv. Ținîndu-ne la distanță de nu știm să ne comportăm normal, respectînd ce ni-i dat pe Pămînt.
  Și cu Pămîntul o dată să fim în desăvîrșirea dorită de SUS și încă ne definitivată. Mai mult din vina nepriceperii noastre de pînă acuma, ignoranți nedrepți și nerecunoscători. Nedemni de a fi cum de fapt trebuie, vrem nu vrem să devenim atunci măcar.

2890.Contele Lev Nikolaievici Tolstoi-Nicu Steinhardt

  Se cunosc nu de azi nedreptățile religiilor ce incită lume la ură și urgii, cu acordul SĂU. De pedepsire a lumii ce-i fără EL și nedreaptă. Și din vremea lui Lev Tolstoi, acesta studiase biblia originală și aflase că n-o înviat isus și că nu-i fiul Domnului. O comunicat și alții erorile strigătoare la CER, degeaba. Așa trebuie încă prostită omenirea încă o vreme, cu și mai mare rînvă să I se întoarcă.
  Nici N. Steinhardt cu toate că se pretindea ovreu, e lungă problema eveiască și n-o mai repet acuma. Deci NS o fost mereu talonat de EL să se îndrepte către EL, așa cum putea cum nu putea. De așa vremuri și atîta nedreptate la adresa LUI și a noastră în general. Nu o fost în stare și părăsit o plătit, timpuriu luat de pe Pămînt. Și-n viață cu multe necazuri-atenționări, fără ecoul scontat, crezînd în bazaconii așa o pierit.
   Era un tip foarte bine informat NS, dar parcă încercările CER-ești, l-o dovedit. Doar știa bine realitatea lui Tolstoi și altora, ce luptau pentru EL cu dreptate, dar îs și aici multe de completat. Nu acuma.

1985.Fără ca strălucirea să-i întoarcă pe nedrepți

   Adevărul răspîndește un fel de lumină căreia nu i se poate rezista. Și totuși adevărului SĂU i s-o opus și I se opune nedreptatea, fără ca strălucirea. Să-i întoarcă pe nedrepți pe calea cea corectă LUI și nouă. Ci înstrăinați, răi și urîți între oameni și fără EL, ne vedem de treburi. Părăsiți și-n suferințe, cînd e vremea chiar vremelnice dispariții. Deci o existență fără rost și tot nu reacționăm pozitiv încă.
   Nedrepții se cred suspectați, pîndiți de ceilalți, dar nu știu că-s mai degrabă de SUS încercați. Să se îndrepte și să-L afle corect și nu se vor mai simți cu musca pe căciulă, ca orice vinovat. În fața SA și a noastră, că ne duc în eroare, de-i urmăm ca gură-cască, ce sîntem de nu ne vedem de drumul corect. Ci o căutăm cu lumînarea nedreptatea și urmările ei, părăsirea, suferințele și dispariția prematură.
   Căutarea continuă în vederea împlinirii noastre, nu nepăsarea, îs roditoare omului. Și ne ajută îndeplinirea a ceea ce trebuie să fim în rezonanță cu universul, că nu degeaba. Ne aflăm pe Pămînt, creația SA în devenire mai altfel decît încă sîntem. Doar trebuie să ne comportăm bine între oameni, întrerupînd nedreptatea dintre noi.

1601.Teama Însuși le-o induce celor nedrepți în EL

  Ce-i îndreptați din fire, cumsecade își văd de ale lor cu bun-simț. Și-s ușor de înșelat nu-s preocupați să se asigure prea în profunzime, le iau ca atare toate. Au încredere și nedrepții profită, dar celor cu bun-simț prea puțin le pasă un timp. După care își schimbă precauțiunile și pot și greși pentru o vreme, de nu-s atenți. Totul e să nu se înrăiască ci să-și vadă de felul lor de a fi în limitele firescului lor bun.
   Nu totdeauna scurgerea timpului înseamnă și îndreptare, progres ci se poate rata.  O bună oportunitate prin așteptări prea îndelungate, nefăcînd nimica corespunzător. Acțiunea e mai bună decît inactivitatea, anchilozarea. Și înfăptuirea e posibil să ne dea și soluții ce de ești bun le adopți în acțiune.
   Din mișcare realizezi mai multe de ești cum trebuie. Și de asemenea claritatea te ajută să descoperi adevăruri în obscuritatea unor lumi nedrepte. Întunecimea unora s-o opus mereu aflării adevărului SĂU. Dar EL e răbdător și ne așteaptă să ne revenim, cînd e timpul. Chiar de ne îngrozesc unele de ale LUI și chiar EL, teama Însuși le-o induce celor nedrepți în EL și-n lume.
   Naivilor li se mai înțelege unele mai puțin gîndite dar la maturi e inadmisibil. Îndreptîndu-ne, la rîndul nostru putem fi de îndrumare celor ce încă nu-s. Cei ce încă nu-s cum trebuie o sfîrșesc grăbiți și nu știu de ce și li se pare moartea un lucru foarte serios, li-i frică de ea. Dar de EL și îndreptare or fi auzit? Cred că nu. Că s-ar fi rezolvat toate la timp cu bine.
   Cu trecere anilor, e bine să ne gîndim mai corect la îndreptare și la EL. Decît să ajungem nepregătiți ratîndu-ne viața. Mai bine liber-cugetător și îndreptat, că ai mai multă trecere în fața SA. Decît de ești un nerecunoscător aL SĂU, din nedrepte religii chiar și moralizat. Nu-ți ajută de nu-L știi măcar corect, ori să-L ignori, îndreptat fiind în societate.

Nu vreau să TE supăr cumva, e curiozitate, DA?

   Viaţa pe care o trăim e o experienţă a LUI, în condiţiile pămîntului-laboratorul LUI, şi are dotări atît de sofisticate încît ne poate studia din toate punctele de vedere ale Lumii LUI.
   Nu puteţi să vă puneţi măcar un timp limitat în postura Sa? Încercaţi măcar ceva ceva, e ceva foarte nou de interpretat pe EL, din afara sistemului nostru închis de EL, în care ne aflăm.

Mai amintesc

    BI o cam clarifică, deoarece EL crează în ziua a 6 a o pereche de oameni destinaţi muncii, pazei, stăpînirii planetei în general şi populării ei.
    După ziua de odihnă numai pentru EL mai mult, creează o nouă pereche pe care-i răsfaţă în Raiul SĂU, pentru ca din ei ascultîndu-L să provină un popor aL SĂU, care v-a avea rolul de intermediar între EL şi lumea oamenilor , a neamurilor.
    Prin firea lor chiar şi mai dotaţi şi îngrijiţi oamenii chiar şi ai SĂI îs greu de supus chiar şi de EL, astfel îi fac numai nefăcute de mii de ani îL nemulţumesc şi-I pedepseşte chiar aspru.
     Azi aşteaptă din toată lumea pretendenţi, indiferent de naţie, să-L ajute l-a trezirea în bine a lumii, şi să-L respecte , crede şi şti.

Foarte scurtă istorie

Am mai postat referirile necesare, dar reiau : Dumnezeu, a făcut o pereche de oameni, iniţial pînă la ziua de odihnă, aceştia urmau să se hrănească după munca pămîntului, să-l îngrijească, şi păzească, înmulţindu-se înte ei deocamdată ca orice animal de pe pămint, la libera iniţiativă. Ulterior după ziua de odihnă EL S-a gîndit să-şi facă oamenii SĂI între oamenii pămîntului. Să-L reprezinte, şi au apărut Adam şi Eva, într-un spaţiu preamenajat cu de toate pentru toţi, şi cu interdicţii pentru viitorii muritori, chiar şi în cunoaştere, ceilalţi oameni din afara raiului, erau fără ruşine cam ca azi, mai animalici oarecum, fără bunsimţ. Noroc că Perechea preferată, de viitori diplomaţi ai LUI între oameni, erau neinstruiţi suficient şi cu duh de la EL, au cutezat să-L supere, furîndu-I din cunoaştere. Vale-a, Li-o fi zis, la un loc cu ceilalţi şi voi, a fost prima frigere a LUI cu felul oamenilor de a fi, indiferent de-s mai dotaţi ori ba. A urmat o oarecare înprăştiere a prăsilei mai sfinte, EL, a făcut ce s-a putut oarecum, şi noroc cu Noe, pentru că EL, renunţă la oameni înecîndu-i, şi nu numai, Şi iar începe o nouă epopee de strunire a speciei umane, ce durează un pic mai mult, şi aşteptările LUI, iar se năruie, şi tot cu Poporul Ales, ş.a.m.d. pînă azi, .

Experienţa LUI cu noi,şi noi cu EL

   Noi sîntem creaţia experimentată de EL, pe planeta SA, cu tot ansamblul de împrejurimi naturale, programate în mare de EL, întimplarea nu-şi prea are locul  în viaţa noastră.
   EL, îşi pusese mari speranţe în oameni, că-L vor respecta măcar, da de unde, eşec aproape total, specia noastră, e înclinată spre rău mai mult decît a fost programată de EL, cred.
   A intervenit ceva, nu ştiu ce şi a stricat planul LUI, chiar şi în cazul Poporului SĂU, ori mai bine spus, mai ales în cazul poporului SĂU, care cumva a fost ca un etalon de neascultare.
   Hai să spunem, de neamuri în general EL, nu s-a prea preocupat, şi totuşi chiar EL remarca, că-L respectă mai mult neamurile decît Poporul Ales, îL şi cred mai mult, şi ştiu.  
   O inversare de sarcini nedorită, neproiectată, un defect ne sesizat la timp, deci sîntem o premieră şi pentru EL .
   Ce-i ceri omului nu-ţi face şi ce nu prea îi ceri înfăptuieşte, oare dece? Sîntem cu susul în jos, ne-npotrivim însuşi Ceatorului Universului, cred că doza de spirit independent din EL,a fost prea mare în direcţia împotrivirii cu orice risc, s-au mai bine spus, ni-o luăm repede în cap, ne obrăznicim incorigibili, ne luăm nasul la purtare, încercăm marea cu degetul.
   Nu ştiu de ce omul e aşa, şi în prezent, e şi mai şi, narăviţi în nerecunoştinţă, habar nu au de EL, au picat din cer, aşa din senin, i-o adus barza, pentru că nu-şi pre respectă părinţii, tradiţia în a crede în general în Dumnezeu cum am întîlnit la Ghiţă, şi EL la ajutat o viaţă şi pe familia lui, şi cred şi-ncontinuare.
   EL a încercat diferite variante cu noi, pentru îndreptarea lumii, cu binele şi răul. Consider că pe aceia ce-L respectau crezîndu-L oarecum, nedefinit corect, dar cu aplecare mare, în pustnicie, indiferent de religie, EL îi apreciază şi acum, dîndu-le şi har, şi unii din aceştia nu relizează puritatea SA, Unicitatea,şi că e singurul Dumnezeu al nostru, Responsabilul de noi, Singurul.
   Eu, am primit, credinţa generală, confirmarea în credinţa în EL şi numai în EL, după peste un an, au urmat paşi nesiguri, şi greu de făcut în îndreptarea faptică, gîndire, şi mai am de învăţat, nici nu ştiu cîte.
   Mă cred mai breaz decît alţii, şi nu-s, dar nu prea pricep, dece oare? Întrebări cîte-n lună şi stele,şi răspunsuri cu ţîrîita, nu prea merit încă, aşa cred. Nici cu răbdarea nu mă pot lăuda, e tare greu de urmat pe Domnul, dar consider că trebuie, fie ci-o fi.Vom mai şti, cred numai de bine.
   Simt acuma că dacă aş fi mai tenace în credinţă , cu rîvnă mai multă, aşi fi mult mai sus în faţa LUI.