2362.Din EL și așa-i sigur, chiar de unii nu cred

  Limbajul ca și claritatea, ne e necesar și suficient ca să înțelegem. Să fim conștienți, știind de noi pe acest Pămînt nu de florile mărului. Să ne aflăm acolo la număr, că nu contăm la o adică, ci adevărați. Că ne tragem din EL și așa-i sigur, chiar de unii zic că nu. Treaba lor, pînă se vor lămuri, îi vom trage noi înainte, spre un înainte. Ce încă nu ni-i clar și-l vom afla cînd va fi vremea dată de SUS și noi pregătiți. Că se zic ...
   Sînt lucruri ce credem că-s puțin importante și nu-s, dar încă nu știm multe. Ni-s oprite o vreme, pînă vom reuși să trecem niște examene, probe. Nu numai de probă rămînînd, ci așa să fim, îndreptați între oameni, cumsecade. Și să-L știm corect Cine E EL, nu ca azi ascuns de nedrepți și minciuni cît încape. Că nu ne va fi bine și de-I refuzăm, să zicem prin absurd, îndrumările SALE.
  Nici nu vreau să mă gîndesc, de nu se va face înțeles cum trebuie, nu de mîntuială. Cam ca acum 77 de ani, cînd încercarea SA o cam eșuat, de pomană, vrînd EL multe. Cîte trebuiau, dacă noi aveam altele și nu I-am făcut pe plac, am plătit, dar nici nu vrem să ne îndreptăm, nici acuma.

1601.Teama Însuși le-o induce celor nedrepți în EL

  Ce-i îndreptați din fire, cumsecade își văd de ale lor cu bun-simț. Și-s ușor de înșelat nu-s preocupați să se asigure prea în profunzime, le iau ca atare toate. Au încredere și nedrepții profită, dar celor cu bun-simț prea puțin le pasă un timp. După care își schimbă precauțiunile și pot și greși pentru o vreme, de nu-s atenți. Totul e să nu se înrăiască ci să-și vadă de felul lor de a fi în limitele firescului lor bun.
   Nu totdeauna scurgerea timpului înseamnă și îndreptare, progres ci se poate rata.  O bună oportunitate prin așteptări prea îndelungate, nefăcînd nimica corespunzător. Acțiunea e mai bună decît inactivitatea, anchilozarea. Și înfăptuirea e posibil să ne dea și soluții ce de ești bun le adopți în acțiune.
   Din mișcare realizezi mai multe de ești cum trebuie. Și de asemenea claritatea te ajută să descoperi adevăruri în obscuritatea unor lumi nedrepte. Întunecimea unora s-o opus mereu aflării adevărului SĂU. Dar EL e răbdător și ne așteaptă să ne revenim, cînd e timpul. Chiar de ne îngrozesc unele de ale LUI și chiar EL, teama Însuși le-o induce celor nedrepți în EL și-n lume.
   Naivilor li se mai înțelege unele mai puțin gîndite dar la maturi e inadmisibil. Îndreptîndu-ne, la rîndul nostru putem fi de îndrumare celor ce încă nu-s. Cei ce încă nu-s cum trebuie o sfîrșesc grăbiți și nu știu de ce și li se pare moartea un lucru foarte serios, li-i frică de ea. Dar de EL și îndreptare or fi auzit? Cred că nu. Că s-ar fi rezolvat toate la timp cu bine.
   Cu trecere anilor, e bine să ne gîndim mai corect la îndreptare și la EL. Decît să ajungem nepregătiți ratîndu-ne viața. Mai bine liber-cugetător și îndreptat, că ai mai multă trecere în fața SA. Decît de ești un nerecunoscător aL SĂU, din nedrepte religii chiar și moralizat. Nu-ți ajută de nu-L știi măcar corect, ori să-L ignori, îndreptat fiind în societate.

1406.Fiinţe ideale

   Orice concepţie poate fi interpretată după consecinţele ei practice. Fiind adevărată cea care produce ceva practic util omului. Şi ca să progresezi, ai nevoie de susţinerea maselor. Aici şi atunci are loc un fenomen, speţa oamenilor care nu îndrăznesc, se complac înapoierii socio-culturale şi opunîndu-se oricărui progres, ori schimbare chiar şi-n spiritualitate.
   Frica snobismul e în sufletele lor, sînt leneşi nu vor să cerceteze. Nici să se implice, cumva să nu supere pe careva, să nu se certe, să nu indispună pe niciunul. Laşitate pe toate planurile vieţii. Se impune seriozitate, severitate şi criterii cu luciditate rece.
   Şi cel ce are dreptate încercată, demonstrată, simţită în sinele său, dorit şi altora cu folos. Să vorbească sus şi tare, neadmiţînd că orice părere e bună, pentru că în final răul va învinge din nou. Nu omul prost care nu-i capabil de înalte speculaţii. Ci cel pe care nu-l tulbură sănătatea sa într-atît să nu se implice înspre bine şi util, adică omul cumsecade.
   Natura SA a făcut din om un fruntaş între cele vii de pe Pămîntul SĂU. În majoritate nu-s inteligenţi, şi totuşi unii sînt înzestraţi cu mari calităţi. Dar toţi pot fi educabili, deci toţi pot progresa. Omul nu-i bun prin firea sa, dar poate fi îmbunătăţit prin învăţare cu voinţă şi tărie în timp. Omul nu-i perfect cu sentimente şi impulsuri chiar rele, dar poate fi îndreptat. Fără porniri sociale poate lua acest caracter. Deci moralizat poate fi de se vrea.
   Civilizaţia uneori stagnează şi chiar regresa, dar ulterior se poate redresa şi să-şi continue progresul.
    Religiile au transformat spiritualitatea din imagini închipuite undeva, cîndva, în punerea accentului pe materialitatea unor închipuiri idolatrizante. Obiectele capătă însuşiri ne avute în timp şi ne întoarcem în timpuri străvechi azi, abia acum superstiţia e periculoasă. Fiinţe ideale s-au transformat în elemente lumeşti.
    Claritatea şi adevărul nu-s de confundat. Claritatea ne ajută să ştim de care parte e adevărul, cînd nu-i de aflat în lumea, ca cea de azi, de exemplu. Adevărul LUI, simplu şi corect, nu cel din nt, ci mai aproape-i în VT.

1394.Ne-om copt şi noi cumva

   Să nu ne mulţumin cu o existenţă mediocră şi ştearsă, ci să ne îmbunătăţim continuu. Să nu ne mulţumim cu un început promiţător. ce poate din lipsă de experienţă poate să ni se pară deosebit. Ci să continuăm a ne îndrepta cum ni se va cere, simţind ce-i de făcut pînă la desăvîrşirea corectă.
   De asemena nemulţumiţi de ceea ce-i în religiozitatea vremii, mulţi se refugiază-n depărtări necivilizate, unde doar puritatea sălbatică şi natura conlucrează. Şi spiritualitatea-i altfel cunoscută şi lăsată a se înfiripa simplu şi mai adevărat, necomplicată încă de nedreptate. Şi astfel mulţumiţi se întorc la munca, singura dătătooare de împliniri, simţindu-te liber şi fericit.
   În lumescul cotidian ne molipsim prea uşor cu poziţii şi puncte de vedere ce nu  ne reprezintă. Şi în schimb ceea ce-i urît şi nedrept în noi lăsăm să paraziteze împrejurimile, atît de curate odinioară. Ne trebuie o nouă calitate a vieţii ce va comanda firesc cantităţii impresionante de deşeu ce ne cuprinde. Curăţaţi, de sine stătători într-un fel ce nu-l ştiam, ne vom alinia LUI, cum se va putea la locul nostru, neştiut.
   Ni se impune claritatea ca singura rămasă să ne înveţe ce şi unde-i adevărul SĂU. Pentru a nu mai întîrzia în istorie bîjbîind în nedreptăţi străvechi.
   Între timp EL fiecăruia pe cît se poate, de obicei îi dă prilejul aflării vieţuirii tihnite, pînă-l va începe a încerca şi atenţiona într-un fel specific LUI. Din care de obicei nu pricepem mai nimic. Şi-ntr-un final încep părăsirile şi nevoile te năvălesc şi de nici atunci nu te prinzi de EL, poţi rata viaţa, dezamăgit total. Să fim neîncetat dornici să-L ştim şi sluji, demni în viaţă, neplictisiţi vreodată..
    Cînd viaţa-i cam trecută, de fapt nici nu avem habar cît mai e din ea pentru fiecare, aproximăm. Şi poate îi mai bine aşa, haotic să existăm, cu speranţe multe şi mărunte. Se mai îndură cîte nărăvite religii să vă puie la cheltuială, şi vă dau rezolvări de doi bani, nici pentru ele bune. Dar speranţa moare ultima şi-i bine aşa. Între timp şi EL, c-o cam trecut vreme şi ne-om copt şi noi cumva, se va îndura a ne lumina într-o doară, cred.

1350.SUS se ştie Exact

   Să ne abţinem a trăncăni verzi şi uscate, cel ce nu are de spus nimic, nu se poate abţine să tacă şi cînd spui prea multe nu se pricepe nimica. Civilizată societatea e doar că se limitează, se înfrînează de la nedreptăţi, dar fiind fără EL, nu e bună. Oricînd poate fi părăsită şi-o încalcă nevoile.
   Claritatea şi adevărul, claritatea ne ajută să ştim unde-i adevărul şi să înlăturăm minciuna veche ce ne-o înstrăinat de EL. Şi plătim şi acuma în faţa SA, nedrepţi sîntem şi minţiţi.
   Sîntem interesanţi prin minte şi spiritul ce ne ţine mai deosebiţi. Plictisitoare-i imorala şi nu-i un secret o simţim pe pielea noastră cînd nu ştim de bun-simţ. Conştiinţa şi morala ne ţin în lume mai corespunzători, şi de-L ştim şi pe EL sîntem pe calea cea bună şi feriţi de necazuri.
   Politicianul e o epavă de nu-i moral şi se expune aşa opiniei publice în general, că la noi e o caricatură. Se zice că-i de respectat puterea energică şi dreaptă. Să nu greşim încercînd să-i împăcăm pe toţi, şi buni şi răi, că-i caznă degeaba şi doar superficialitatea-i ţine la un loc căldicel dar imorali şi-s demni de huiduit. Nu fac la un loc nici cît o ceapă degerată.
   Să ne căznim a fi liberi şi libertatea s-o păstrăm cu ardoare, fără ea-i degeaba totul. Liberi şi să-L ştim, altfel e şi mai degeaba totul. Astfel gingaş lucru e viaţa şi uşor de înfrînt de nu-L ştim în primul rînd şi moralizaţi să ne vedem de ale noastre cum putem înspre bine mereu. Onoarea să fie la îndemîna orişicui. Să fim vii fără trecutul în ajutor, c-ar fi indecent azi şi aşa se şi creditează totul numai pe prezent. Tot degeaba, canaliile nu-şi doresc de lucru.
   Cînd sîntem rateuri sociale, ne căutăm oarecum îndeletniciri şi imorale doar să parvenim în nedreptate, e doar posibil, dar decît de loc e ceva, de nasul lor oribil. Nu-i suportabil să mergi aflînd totul în viaţa nedreaptă a unora compromişi cu nedreptatea hîdă, oribil.
   Rău e să fii sărac, părăsire de SUS în cine ştie ce împrejurări, poate strămoşi nedrepţi odinioară bogaţi, L-au nemulţumit şi-i compensaţia după EL, noi, doar constatăm şi presupunem, doar SUS se ştie Exact.

1343.Întunecimea

    Nu-i o dilemă claritatea - întunecimea, întunecimea o dat voie de SUS să se instaleze la noi pe Pămînt din cauză că-I tot greşim şi luînduşi mîna de pe noi oarecum, nu de tot. De ce nu de tot, că-I sîntem aI LUI şi ne are în grijă de SUS şi-I Singurul Responsabil din partea SUS-ului de noi cei vii de pe Pămîntul SĂU. Claritatea încă nu-i învoită pe Pămînt, deoarece nu-i timpul, nu-i ispăşirea, nu-i pregătirea gata, mai avem de învăţat minte. Cîtă nu ştiu încă, de voi afla voi spune de-mi va da voie de SUS.
   Ca şi claritatea, limbajul e o metodă necesară şi suficientă comunicării, fără ea nu ştim multe şi aşa nu vrem multe. Vorbirea singură nu-i prea bine venită ci-i nevoie să fie informativă şi încă ceva să fie corect concepută în expunerea dorită.
   Autenticul nu are de-a face cu inconştientul, fără de care nu existăm. Să nu confundăm esteticul cu eticul. Ultimul e legat de morală şi celălalt de frumos.
   S-o dus vremea cînd bisericile nedrepte ce-s şi azi, mai dominau prostimea, între timp s-o mai dezmeticit lumea revenindu-şi în fire. Andre Malraux totdeauna s-o referit la adevărata credinţă, nu în bazaconii, ci-n  EL, Creatorul. Şi va fi întoarcerea la EL cu adevărat, în amploare şi nu va fi ştearsă lumea după cum doresc neputincioşii nedrepţi încă. Se-ngrozesc religionarii de venirea LUI, pe îndelete şi cale lungă.
   Copii pot fi naivi, ceilalţi nu. Şi să-i obişnuim de mici cu adevărul SĂU şi s-o dăm în colo de nedereptatea lumii încă zurlie pe aici. Şi-n morală să-i integrăm de tot.
   Nedrepţii aşa de speriaţi sînt de EL prin perspectiva morţii, c-o visează şi ziua mare-i cu ei, vai de ei neputincioşii. Inconştienţi de netrebnicia lor, la hurtă-n rateul uman încă-n curs.
   Li-i frică de atei că-s cei ce-i văd cel mai de aproape, ce mici sînt şi-n rîsul tuturor cu năzbîtia lor încă panaramă, slută a nedreptei morţi, pentru ceilalţi.

1342.Suveranitatea

   Puterea poporului nu are dreptul să se atingă de libertate în general, a părerilor, cea religioasă, a princiilor judiciare, a formelor protectoare. În caz de încălcarea suveranităţii sale poporul are dreptul de ai cere puterii nedrepte din frunte naţiei, înapoi toate drepturile delegate în deplină libertate. Pentru a reînvesti o altă nădejde înspre corectitudinea cerută în fruntea ţării. Poporul dorind bunăstarea sa şi nimic mai mult .
   În toate formele de conducere a unei naţii să se ţie cont că trebuie să fie exemplu de moralitate şi să-L respecte, altfel îs toate degeaba şi de rîpă-i totul în acea ţară. Egalitatea drepturilor să nu fie scrisă doar în legi ci şi-n moravurile naţiei întregi, altfel e nedrept totul şi de rîpă se duce.
   Se spune să ascultăm de Dumnezeu decît de instinctele şi pasiunile nedrepte. Dar e un dar uriaş, care Dumnezeu, doar cel Adevărat e de ascultat, nu toţi închipuiţii zei necuraţi din minţi nedrepte ce-s azi şi de mult tare prin lume. Aiureli.
   Morala e veche de cînd lumea cu reguli de ne tăgăduit ce-s de respectat întocmai de toată suflarea fără deosebire. Şi mai abitir de cei din fruntea naţiei fiind exemple de urmat totdeauna. Nu ca la noi acuma şi de 22 de ani, nişte netrebnici la puterea confiscată abuziv de proşii ţării şi noi îi încă suportăm şi mai mari netrebnici sîntem, imorali şi fără EL.
   Să ne cunoaştem istoria cu greşelile ei de ne repetat în prezent şi-n viitor. Deci de rău să ne ferim mereu, deoarece cu el nu putem compune nimic corect şi util. Fiinţele lipsite de valori umane nu-s sociabile şi traiul cu ele-i un eşec. Şi-n viaţă raţiunea nu se leagă, e de ne înţeles de eşti imoral şi fără Dumnezeu. Cei cumsecade îs cei mai vinovaţi de nedreptatea din societate, că nu se implică în înlăturarea ei cu vigoarea celor ce ştiu binele şi utilul, moralizaţi şi pe EL, mai bine ca nedrepţii ordinari.
   Claritatea ni-i necesară azi în lume pentru aflarea adevărului SĂU corect şi ne dosit de nedrepţii religioşi.

1339.Onoarea

   Avem atîtea lucruri importante de aflat şi timpul e aşa scurt şi nerăbdători în aflarea ţinută în loc de nedrepţi. Claritatea ne va lămuri de care parte-i adevărul ce va schimba lumea. Un pact de negresiune în căutarea necesară cunoaşterii corecte, se simte a exista. Ne plictisiţi să fim, pentru a-L mulţumi puţin măcar, pînă ne vom învăţa cum trebuie a fi.
   Încă desnădejdia celor părăsiţi în suferinţe roditoare înspre ceea ce ne trebuie a şti, se poartă în lumea nedreaptă încă. Încă-i de lucru înspre îndreptarea şi cei care nu-s conştienţi, înrăiţi şi nepăsători în urîţenii aflaţi, să-i începem a schimba. Nu cu politeţe gravă ci cu asprimea dreptăţii ce n-o ştiam de mult tare. Deci nu ne vom ascunde ca struţul, ci vom îndrepta, silind nedreptatea să-şi revină la ceea ce trebuie.
   Nedrepţii înfrînţi de viaţă, ne ştiindu-L şi imorali, n-au şanse în finalul existenţei. Ce-i dă peste cap împingîndu-i în derizoriul meritat de nerebnici. Li s-au dat nenumărate ocazii de îndrepare, dar nu le-au ştiut a urma corect, şi-acum plătesc.
   Relizările tale bune ţi-s sfinte, să nu-ţi baţi joc de ele niciodată, ci de orice altceva, inclusiv de tine. Să ne învrednicim totdeuna  de auto depăşire noastră înspre bine şi util, ştiindu-L. Dezmăţul şi nedreptatea nu-s de tolerat fiinţei tale ci doar autocontrolul înspre îndreptarea firească ţie. Să ne purtăm rezistînd onorabil contra atacurilor nedreptăţii şi celorlante asemenea nelegiuiri. Chiar şi nesimţit în faţa lor să fim şi-i bine de rezistat.
   Să ne comportăm într-o anumită reciprocă rodire şi ridicare, înălţare, prin comuniune bună şi adevărată cu cei cumsecade. Curajul de ne lipseşte totul e degeaba, calităţi cîte vrei îs de prisos fără implicare deosebiră, voinţă şi altele asemenea. Să participăm doar prin efort susţinut se cade, altfel e aiurea şi putem rata îndreptarea dorită.
   Să ne dorim cu ardoare ce-i corect şi să nu şovăim, participînd cu suflet la ce-i demn în îndreptarea cerută. Debarasîndu-ne de toate cîte ne încurcă şi-i pierdere de timp. Numai victoria e obligatorie şi orice încercare de dezvinovăţire în caz de eşec e nulă şi neavenită.

Claritatea

   Claritatea nu e superficială cînd se refecă la istoria umană mai ales cînd e împletită cu cea spirituală, mai abitir trebuie adîncită clarificarea acelor urme ce ne vor lumina ce avem de făcut azi, pentru a ne descurca în lumescul, dezmăţul, neseriozitatea, nedreptatea ce ne-nconjoară dominîndu-ne cu neruşinare, "dilema claritate- întunecime"(Nicolae Steihardt).
   Adevărul gol goluţ îi supără pe aşa zişii mistici, nişte închipuiţi, ce-i tolerăm încă noi; adevărurile descoperite acum 20 de ani de cercetătorii şi arheologii istraeliţi şi în care în mod deosebit rămăşiţele pămînteşti ale întregii familii a lui Isus, ar fi luminat lumea întreagă cu privire la înscenarea romană de acum cam bine cunoscută, dar trecută sub tăcere de nedreptatea strigătoare la CER.
   Acei cercetători nu trebuiau opriţi de creştinătate de era corectă, dar le era frică de adevăr, şi astfel arheologii au trebuit să-şi sisteze cercetările şi-n grabă să camufleze adevărul şi să lase minciuna dominantă încă azi în lume şi azi prostindu-ne creştinătatea deşănţată, aiurită, dementă cu minciuni grosolane, dînd astfel frîu liber speculaţiilor .          "Poţi cerceta lumi cît de obscure, totul e să tratezi problema cu claritate....Superficial e numai cînd se ocupă de chestiuni neînsemnate"(Julien Benda).
  Astfel se zice cu "dovezi" că Isus nu ar fi urmaşul lui Iosif ci a unui soldat violator roman, nu încă prostia gogonată creştină ce de peste o mie de ani ni se serveşte cu dezmăţ, vai de ei, şi de cei ce-i mai încă cred, trebuiau lăsaţi să-şi facă treaba cercetători, şi grabnic trebuie reluat demersul aflării adevărului foarte necesar întregii lumii, şi astfel să-L căutăm în pace.
   Istoria SA mult falsificată ar fi degrabă reabilitată şi astfel uşuraţi, ne vom putea apropia de UNICUL Dumnezeu, CREATORUL nostru, luminîndu-ne şi-n viitor îndreptaţi numai cu EL