1707.Avem o programare de SUS de îndeplinit

   Sîntem siliți de nedeapta comportare în lume și-n fața SA, mai ales, să părăsim viața. Murim care cum putem, pe unde putem, ca vai de noi, nemulțumiți și chiar rateuri.  Și cei rămași după noi și dintre apropiați, tot neștiutori continuă existența. Tot spre neîmplinirea vieții se îndreaptă, că avem o programare de SUS de îndeplinit. Și n-o aflăm de nu sîntem cum trebuie, nedrepți înrăiți, imorali și fără EL.
    Nu avem dreptul de a înțelege viața, care ni-i dată s-o trăim ca niște momîi. Într-o devenire ce ne scandalizează uneori, așa de anapoda ne merge totul. Și toate ni se trag de la simplul fapt că nu-L știm, cine E? Și nici îndreptați nu catadicsim a fi, ci cum nu trebuie de cînd lumea. Și Îndelung-Răbdătorul se întoarce cu fața de la noi și plătim de nu ne mai trebuie nimic.
    Dar nici atunci în disperare, în suferință, nu ni-i capul la îndreptare. Și să căutăm a afla de ce oare plătim cu necazuri în viață? Nu ne trece prin cap la nimeni. De fapt nici mie pînă nu de mult, cînd am încercat pe propria piele. Și-n continuare tot am asemenea încercări, ce acuma înțelepțit oarecum, știu.
    Întîi era ca o curiozitate, de a mă vindeca de o suferință imediat, că-I greșeam.  Cînd îmi dădeam seama de cauză și chiar în gînd mă îndreptam, mă vindecam pe loc. Încercați și voi : aveți un necaz, cereți-I ajutorul și-l veți primi, dar  mai ușor de sînteți îndreptați. Cu toate că-n ambele cazuri sînteți la fel de speriați, îngijorați.
    Dar condiția e să aveți deplină încredere în EL, atunci cînd îL implorați, rugați. Și vă va fi bine și veți scăpa de năpastă fiind sigur pe EL. De fapt cînd avem necazuri, am face orice numai să scăpăm. De cele mai multe ori la EL nu ni-i capul și-I tot greșim și plătim.

1554.Luîndu-L în considerare doar pe EL

   Spre deosebire de cei aflați în îndreptarea cerută de SUS și căutînd să-L și afle corect. Sînt nedrepții ordinari, neîncrezători în bine și util,  ci doar cu privirea-n pămînt. Căutînd doar înavuțirea și plăceri cu orice chip, neființa fiindu-le tovarăș și simțind-o. Ca făcînd parte din existența lor nedreaptă, devin orbi pentru lucrurile înalte. Mofturi și înșelăciune doar există în viața lor nedreaptă. Fără lucruri semețe în bine și frumos ci doar zbîrciți în suflet, pierind de tot, rateuri.
   Totul e semn în viață și-n mediu înconjurător, toate-s de la EL lăsate nouă să ne ghideze. Înspre bine cu bun-simț întruna, aflîndu-L în toate și luîndu-L în considerare doar pe EL. ÎI greșim considerînd că nu are haz lumea fără greșeli, din contra. Binele și utilul îs greu de înfăptuit, depunem interes în îndreptare. Și nu-i plictiseală ci preocupare care presupune bucurie, fericirea împlinirii.
   Cînd nu-L știm, nedrepți fiind, ne părăsește, după așteptări, să ne revenim și nu-i chip. Ne năvălesc nevoile. Da mai înainte ne atenționează, simțim fragilitatea vieții, nesiguranța existenței nedrepte LUI și nouă. Dar nu ne îndreptăm și părăsirea ne duce la suferințe și chinuri numeroase, să ne revenim. De s-ar putea, și de ne îndreptăm, sîntem salvați noi și familia noastră.
   Ni se dă uneori unor nepotriviți soarta istoriei, așa-i de SUS, și respectivii o fac lată. Ne știind cum s-o scoată la capăt și o sfeclim toți. Așa-i dată soarta lumii pe mîini nedemne, anume de SUS, ca s-o încurcăm în timp. Părăsiți fiind să ne găsim pedeapsa și suferințele necesare că nu-L respectăm și nedrepți fiind.
   Ar fi de dorit să fim mereu ca atunci cînd îL aflăm, bucurîndu-ne de găsirea SA lîngă tine. Dar nu-i cum vrei și nu-ți iese cum ar trebui și te întristezi și nu-i bine defel. Oare de ce Doamne? E o relație cea mai cea, dar nu știm să fim cum trebuie cît trebuie și nu ne simțim la locul nostru.
   Nu-L renegăm ca-n alte vremi, dar tot nu-i bine, că nu știm ce trebuie în relațiile cu EL și oamenii.

1350.SUS se ştie Exact

   Să ne abţinem a trăncăni verzi şi uscate, cel ce nu are de spus nimic, nu se poate abţine să tacă şi cînd spui prea multe nu se pricepe nimica. Civilizată societatea e doar că se limitează, se înfrînează de la nedreptăţi, dar fiind fără EL, nu e bună. Oricînd poate fi părăsită şi-o încalcă nevoile.
   Claritatea şi adevărul, claritatea ne ajută să ştim unde-i adevărul şi să înlăturăm minciuna veche ce ne-o înstrăinat de EL. Şi plătim şi acuma în faţa SA, nedrepţi sîntem şi minţiţi.
   Sîntem interesanţi prin minte şi spiritul ce ne ţine mai deosebiţi. Plictisitoare-i imorala şi nu-i un secret o simţim pe pielea noastră cînd nu ştim de bun-simţ. Conştiinţa şi morala ne ţin în lume mai corespunzători, şi de-L ştim şi pe EL sîntem pe calea cea bună şi feriţi de necazuri.
   Politicianul e o epavă de nu-i moral şi se expune aşa opiniei publice în general, că la noi e o caricatură. Se zice că-i de respectat puterea energică şi dreaptă. Să nu greşim încercînd să-i împăcăm pe toţi, şi buni şi răi, că-i caznă degeaba şi doar superficialitatea-i ţine la un loc căldicel dar imorali şi-s demni de huiduit. Nu fac la un loc nici cît o ceapă degerată.
   Să ne căznim a fi liberi şi libertatea s-o păstrăm cu ardoare, fără ea-i degeaba totul. Liberi şi să-L ştim, altfel e şi mai degeaba totul. Astfel gingaş lucru e viaţa şi uşor de înfrînt de nu-L ştim în primul rînd şi moralizaţi să ne vedem de ale noastre cum putem înspre bine mereu. Onoarea să fie la îndemîna orişicui. Să fim vii fără trecutul în ajutor, c-ar fi indecent azi şi aşa se şi creditează totul numai pe prezent. Tot degeaba, canaliile nu-şi doresc de lucru.
   Cînd sîntem rateuri sociale, ne căutăm oarecum îndeletniciri şi imorale doar să parvenim în nedreptate, e doar posibil, dar decît de loc e ceva, de nasul lor oribil. Nu-i suportabil să mergi aflînd totul în viaţa nedreaptă a unora compromişi cu nedreptatea hîdă, oribil.
   Rău e să fii sărac, părăsire de SUS în cine ştie ce împrejurări, poate strămoşi nedrepţi odinioară bogaţi, L-au nemulţumit şi-i compensaţia după EL, noi, doar constatăm şi presupunem, doar SUS se ştie Exact.