1533.Nu vrea adevăruri neplăcute

   Se zice de nedrepţi să ne guverneze nu sisteme ce-s perferte, ori caută perfecţiunea, ci cît mai puţin imperfecte dar nu rele. Că s-au dovedit dăunătoare social şi în afară. Normal ar fi să ne guverneze puteri ce-L respectă cu adevărat şi morale doar înspre bine orientate. Astfel am fi cum doreşte EL şi viaţa acelor societăţi ar fi cum trebuie.
   Tot de către nedrepţi se zice că aleşii SĂI, nu-s vizibil printre noi. Dar nici nu-s căutaţi ci fiecare cu lumea sa, aceea cît mai retraşi. Într-adevăr cu ale lor de ne înţeles pentru restul, nedrepţilor, căutîndu-L doar pe EL şi nu-s preocupaţi deloc de lumeşti, nu au voie. Iar nedrepţii cu lumescul lor dezlînat şi imoral, ce nu-L caută ci-L evită şi-s spre părăsire şi urmările ei.
   Cu toate c-o fost acum 77 de ani pe la noi, nu-L ştiu, nu-L vor a şti, se feresc de imaginea SA şi de EL în general. Nu-L vor ei au în cel mai bun caz religiile nedrepte LUI, cu care convieţuisc cît pot. EL are cerinţe precise şi simple, de îndreptare, moralizare în societate şi familii şi să înfăptuim doar binele. În spiritualitatea Sa e tolerată şi credinţa ce ţi-o alegi respectînd-o moralizat întocmai binele.
    Într-adevăr traversăm o perioadă în care lumea nu vrea să i se spuie adevăruri neplăcute, că nu e dreaptă şi fără EL. Ci o amorţire generală în nedreptatea spre dezordine şi rele îi conduce spre nicăieri deocamdată. Se cam ştie ce-i bine dar nu se poate. Se aproximează într-o necunoaştere totală. Trupuri fără suflet, au cam de toate dar degeaba nu-şi pricep existenţa. Plictisiţi şi îmbuibaţi unii, ceilalţi hămesiţi şi tot neştiutori că n-ar fi aşa. Lumea lui mă doare în cot de restu şi de noi toţi, fie ce-o fi, la derută şi nu ştiu nimic corect.
   Li-i frică de toate părăsirile SALE, că-i vor cuprinde că nu-L ştiu, dar minte nu au nici de doi bani. ÎL aproximează cu toţii, orbecăe cred cu EL, chiar de ar fi pe aicea printre noi, doar silindu-ne spre EL. Atunci se va schimba situaţia lumii şi altă viaţă am avea. Numai EL ştie cum va fi şi de cînd.

1525.EL nu mai e un ne-fapt

   Nedrepţii chiar şi azi la 77 de ani de la venirea SA în dese rînduri pe la noi atunci. Nu-L iau în considerare cum o fost şi ce-o îndrumat lumea nedreaptă atunci ca şi acuma. Poate şi mai şi e de nedreaptă şi străină de EL. Şi încă aşa de înstrăinată de mult de calea SA şi nevrednică în toate cele, că nu ştii ce să le zici de bine şi util. Îs departe de ceea ce ne trebuie înspre aflarea SA, întîi de toate îndreptarea dorită SUS şi să-L căutăm, că EL ne aşteaptă.
   Se manifestă frica de constrîngerea SA de a fi cum trebuie. Asta e pe Pămîntul SĂU, face ce vrea, că nu-L ştim. Sîntem creaţia SA în timp lăsaţi să ne vedem de o anumită cunoaştere lipsă, ce-o cam conştientizăm şi trebuie să ne dăm examenul. De îndreptarea cerută de EL şi de nu e cam albastră situaţia şi-i de văzut cum vom evolua în cadrul cerinţelor SALE. EL nu mai e un ne-fapt cum eram învăţaţi din vechime, ci a fost văzut şi simţit de interlocuitorii SĂI atunci abordaţi. Cu martori dar nechemaţi la prezenţa vizibilă ci doar prin ricoşeu, indirect, aşa o dorit EL atunci.
    Toţi avem un har de SUS, ce-L simţim ori nu după deschiderea ce ne-o formăm în timp de îndreptarea consemnată, simţită . Şi cînd sîntem pedepşiţi că nu-L ascultăm nu ne altoieşte EL ci ridicîndu-ne harul dat, ce ne-o ocrotit o viaţă şi ne năvălesc forţele potrivnicile vieţii de pe Pămînt. Şi chiar unii dintre noi, aflaţi pe poziţii de aplicare a corecţiilor de riguare în vederea îndreptării dorite SUS. Totul e de a ne simţi cum e nevoie şi trebuie în faţa SA. De fapt cei în temă sesizează corecţia şi caută imediat să se îndrepte. Ceilalţi se poate nici după mult timp, să nu fie pe faza cerută tuturora în timp să fim.
    Deci e nevoie de anumită sensibilitate ce trebuie să ne-o educăm în noi, capabili de a fi cum ni se cere de SUS. Încît cînd simţim depărtarea SA de noi să căutăm imediat o "discuţie" cu EL. Ne primeşte doar să fim receptivi noi la tot ce-i de la EL şi să înţelegem, în timp să ne dăm la cale.

1519.Doar dorinţa sinceră

   Nedrepţii în necunoaşterea LUI şi nelăsîndu-i să-L priceapă nici cînd văd ori li se relatează despre ceva măreţ să nu priceapă. Înguşti la minte, aşa sînt daţi, chiar de EL a fost pe aicea chiar acum 77 de ani, nu-L cred. Li s-o oprit înţelegerea, nu merită, şi există degeaba fac umbră pămîntului. E bine de evitat asemenea oameni, cît or mai fi pe Pămînt. Nu-i normal să ne coborîm la ei, ci ei să caute a înălţa, de nu pot asta e, pentru ei nedrepţii lumii.
   E destul de inexplicabil că şi din rîndul fostului SĂU popor erau unii şi poate mai sînt, limitaţi, opriţi de la priceperea SA. Îşi căutau cîte inexplicaţii inexplicate, zăpăcind lumea cu neputinţa lor de a da de EL. EL îi aştepta  şi acuma tot aşa, poate mai ponderat, dar ei nu I se ridicau la aşteptările LUI. Nu am prea recente informaţii, via EL, care să-mi dea voie să mă exprim şi de acuma cum mai stau relaţiile. Caut şi mă repet, îi evit, îs un neam radical nemulţumit de toţi şi de toate cele. Şi nici cu EL nu-i de glumit în problema cu ei.
   Aşa de multe probleme îşi pun cei aşteptaţi de EL pe o cale ce ei o ştiu din vechime, dar abandonată de ei de mult tare. Şi se căznesc amarnic pe alte bătătorite căi, ce nu-i privesc, dar nu se lasă, şi-I greşesc. ÎI greşim mai puţin de ne îndreptăm cum ni se cere. Urmînd motalizarea în societate şi facerea binelui. Morala e şi chezaşul libertăţii. Fără dezordine şi mai ales desfrîu cum e în azi în lume, mai între tinerii ce pornesc în viaţă cu acest handicap. Imoralitatea şi lipsa celor 7 ani de acasă, fără porniri înspre bine, ci doar spre rele şi urîte înfăptuiri.
   Cu toate acestea EL ne aşteaptă pe toţi, nu de-a valma ci îndreptaţi, avînd răbdare s-o demonstrăm între noi cu priinţă bună. Deci nu sînt unii salvaţi şi alţii refuzaţi încă din start în viaţă. toţi cu şanse sensibil egale. Doar dorinţa sinceră de a fi cum ni se cere, de-i mai mare e şi mai de dorit SUS.
   Este o constatare : ni-s date din facerea noastră în sinele nostru implantat, facerea dreptăţii, morala şi credinţa. Dar timpul şi existenţe dominant nedrepte le-au estompat, la unii definitiv şi trebuie reamintite, repornite. În inconştientul colectiv se ştie cîte ceva, nu sîntem chiar aşa naivi şi înrăiţi chiar, e nevoie şi de auto procupare în îndreptatea cerută SUS.

1496.Nici EL nu vrea să ni le vadă

   Omenescul din noi e vînat cînd vrei să te afirmi, te lovesc pe la spate, oarecum în orice societate. Nedrepţii ceilalţi nu-ţi dau voie să te ridici prin forţe proprii, zic că eşti ca ei şi cum de te poţi afirma şi ei nu? Nu-ţi vor recunoaşte meritele, chiar de se folosesc de ele, pe la spate din invidie te vor săpa, cu de-ale omenscului scăpări ca fiecare.
   Şi-şi zic oamenii obişnuiţi : uite că şi celebrităţile astea, îs ca fiecare de normali şi poate şi mai în greşeli şi imoralitate. Că de sîntem cineva şi-o facem de oaie şi mai şi ca un orecare cu frică de Dumnezeu. Că de i se dă talent omului, adică-i pune Dumnezeu mîna în cap, dă-i nas lui Ivan că el se suie pe divan. Normal fiind în graţiile Divine c-o îndemînare, mulţumeşte-I şi fii cu bun-simţ în continuare, nu-ţi depăşi omenescul.
  EL are de la celebrităţi aceleaşi cerinţe ca de la fiecare, e om normal şi nu-i cere luna de pe cer. Că-i  talentat faţă de normalul celorlanţi, fie, în faţa SA nu e decît un om cu felul său de a fi şi să se comporte îndreptat. Cum ne cere de la fiecare, moralizat între oameni şi cu binele în faţă către ceilalţi. Deci normal, normal. În faţa SA şi ce-i mai deosebiţi oameni sînt egali tuturora. Şi chiar de se cred superiori atunci EL nici nu-i ia în considerare şi-i tratează cu neatenţie şi chiar părăsindu-i la greu. Pentru a nu sări pîrleazul în faţa SA, ne fiind mai importanţi. 
  Da aşa-i de cînd lumea  imoralitatea şi nedreptatea-s între oameni statutare şi de  îndreptare şi de EL ştire ioc, pardon. Puţini din noi cu bun simţ şi cu simţul valorii, moderaţi îi apreciază corect pe creatorii de capodopere în orice domeniu. Şi le trec cu vederea năzbîtiile chiar şi mai de ne iertat, oameni sîntem doar şi nici EL nu vrea să ni le vadă chiar pe toate. C-ar fi  nevoie mare şi aşa-i năvală la prăsirile SALE că nu-L ascultăm decît cu urechile şi-n colo delăsare şi ignoranţă păguboasă nouă şi LUI.
   Şi de regulă trebuie fiecare apreciat cu ceea cei mai deosebit în bine, frumos şi util nouă tuturor. Că ce mare ispravă aflăm, că viaţa cutăru-i ins e mai jos situată decît realizarea sa admirată în cor. Că nu nicmicnicia omului e de luat în calcul, ci ridicarea din cenuşiul şi ticăloşia lumescului nedrept dominîndu-le firesc. Cu folos pentru toţi chiar şi a acelora incapabili de adevăr şi dreptate curată, ne fandosită de rele şi urîte vreri.
 

1493.Premiaţi cu prezenţa SA

   Nedrepţii nu-şi pot explica căderile urîte şi rele în viaţă, pentru că-s imorali şi fără pornirea doar spre bine mereu. Învinovăţind închipuiri nedrepte din NT. Nu-s capabili de auto îndreptare ci de minciuni derutante multora cu mai puţină îndreptare, ca şi ei.
   EL se comportă ca un clasic ne impulsionează niţel, într-o direcţie necesară de SUS, nouă şi dispare un timp. Lăsîndu-ne să ne muncim rezolvînd existenţa cum ne taie capul. Dar să fim moralizaţi şi înfăptuitori doar de bine în lume. Că multele ce vor urma, singuri le vom rezolva corespunzător, de-I urmăm dorinţa fermă şi clară lansată acum 77 de ani, pe la noi. Fiecare îndeplinindu-şi menirea în dreptul său firesc, doar să fie cum trebuie. Şi să nu ne irosim degeaba ratîndu-ne existenţa dată cu folos.
   Se intrevede o perioadă de schimbări drastice, pe nerăsuflate, în timp şi spaţiu puţin. Şi deci ne vor cam obosi vremurile ce vin. Vor urma clarificări necesare de mult, acuma în curînd pe fugă şi urmate. Şi cei nepregătiţi vor fi înţeleşi de SUS şi li se va da timp socotit de dezmetcire în viaţă cumsecade. Şi să nu se plictisească nimeni, supărînd SUS, ca o nemulţumire de viaţă, dar Divin.
   Se va rezolva măcar străvechea părăsire şi nevoile cumplite unele ce ne tot desnădăjduiau. În noua etapă vom fi pe un făgaş nou de îndreptare forţată, premiaţi cu prezenţa SA continuu şi fără celelante urmări nefireşti nouă. Necazurile toate dispărînd un timp de emancipare înspre ce ne trebuie de vom şti bine să fim. Cu pete de culoare şi picături de răcoare în mirajul în desfăşurare spre ce vom fi în schimbarea programată.
   Şi ne vom respecta cu toţii realizarea, realizările fiindu-ne sfinte şi de ne luat în băşcălie, vom fi totuşi în faţa SA în mod obişnuit oarecum. Ne vom cunoaşte limitele şi inconştientul, sinele va conlucra întreaga fiinţă în cunoaşterea necesară atunci. Nefericirea nu va mai fi printre noi, existenţii acelor vremi, ridicîndu-ne în rodirea necesară. Participînd la dar cu toţii la realizarea vieţii atunci, nesustrăgîndu-ne, imposibil fiind.

1435.Gură cască ce sîntem

   EL nu se ţine de coasta noastră de cînd existăm ci ne-o lăsat destulă libertate de acţiune în a ne învăţa să ne descurcăm singuri. Prin lumea Pămîntului LUI, şi-n cazul aflării SALE ni s-o prezentat, de cîte ori o crezut de cuviinţă. Deci nu sîntem uitaţi de EL ci încercaţi în examenul existenţei şi apreciaţi cum se cuvine cu obiectivitate. De altfel noi nici nu putem a ne corija la timp şi se impun atenţionări şi alte demersuri de îndreptare.
   Cred că s-o îndepărtat prea mult, lăsîndu-ne din mînă şi chiar acuma-i bai mare de a-L recunoaşte cum trebuie. Nu ştiu poate greşesc, Doamne în această apreciere. Nu-L ştim nu încă să-L respectăm ori credinţă în EL doar. Ne mai lipseşte şi bunul-simţ, uitat de mult în nedreptatea ce-o afişăm cu ostentaţie mereu. Conştiinţa ne salvează, nu chiar cu totul, mai se putea şi mai bine. Dar decît de loc, e bine şi din conştiinţă să ne îndreptăm şi să-L căutăm a afla corect.
   Ca şi de la revoluţia franceză (1789), nedrepţii au trunchiat esenţa ce nu le convenea. Deviza aceea ce-o deschis aflarea dreaptă, o fost foarte crudă pînă s-o vindecat societatea : libertate, egalitate, fraternitate sau moarte. Nedrepţii de oriunde nu doresc adevărul SĂU, morala şi binele celorlanţi ci mîrşăvia, şmecheria, răutatea şi ura neîmpăcată. Dar orice pornire are şi reacţia, mai ales cele nedrepte şi imorale-s primele ce se sfîrşesc.
    La 26.08.1789, declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului. Primul punct, asigurarea drepturilor naturale şi imprescriptibile ale omului : libertatea, proprietatea şi rezistenţa la opresiune.
    I-au ascuns şi adevărul SĂU, făcîndu-şi religii nedrepte LUI şi nouă, după chipul şi asemănarea lor, necurate. Şi cînd EL îşi face timp doar să ne atenţioneze că-I greşim, I se întoarce spatele de netrebnicii ordinari înrăiţi.
   De asta nici pînă acuma nu-L ştim în lume. Şi orătăniile nedrepte se închină lor înşile, că dumnezeul lor nu-i. De asta îşi arogă titluri prosteşti, ce vă duc de nas, gură cască ce sîntem.

1355.Limitaţi-vă

   Neimplicaţii în mai nimic, aşteptăm ce încă nu ştim ce, asta sîntem de mult timp, o scăldăm ca la Ploieşti. Ne dore-n cot de altul. Poate cine ştie prin ce împrejurare, să mai vedem şi ce nu ne interesează, oarecum. Viaţa, o tot repetăm vorba asta, dar nu-i ştim rostul adevărat, ni se pare că-l ştim şi din auzite. Ştiu că sîntem un proiect Divin pe Pămîntul SĂU, în derulare, pînă cînd nu ştiu şi nici chiar scopul, numai EL şi Lumea SA din CER.
   Omul e o fiinţă atît de complexă şi minuţios alcătuită, în legătură cu natura, Pămîntul şi universul. Un univers încă necunoscut, decît în anticamera secretariatului avem acces dar încă nu sîntem bine şterşi pe picioare. Am intrat direct de pe cîmp, cum ne-o prins vremea rea şi EL ne-o lăsat, poate L-om mai afla oarecum, îngăduitor.
   Nedrepţi fiind şi nerecunoscători LUI, încît L-am determinat să ne sperie încă de timpuriu. Uni-i ştiu de frică şi cu toate astea nu ne îndreptăm şi nici interesaţi de EL a-L afla corect nu cutezăm. Ci ne mulţumim cu ce străbate din diverse surse, de obicei anapoda şi dezlînate. Şi noi după ele luîndu-ne ne părăseşte şi frica ne cuprinde de suferinţe şi chiar de moarte.
   Dar de vede că înfricoşaţi, cu teama-n noi şi tot nu-I respectăm cerinţele, se coboară armata din pod. Armata LUI, adică părăsit o iei pe coajă de nu te vezi şi poate şi dispariţia, fără sorţi de izbîndă nici dincolo. Şi numai nedrepţii îs duşi de nas de alţi pungaşi, că dincolo-i speranţa şi mai şi. Dar nici aceea nu cred ce spun de se înghesuie aici să se-nbuibe, fără grija alte-i vieţi, aiureli pentru gură cască.
  Dincolo se zice că sîntem triaţi pe loc şi după o perioadă de acomodare începe urcuşul greu al îndreptării ce n-ai reuşi aci. Continui dincolo, după moarte, spiritual doar, ne ştiut ne auzit, ci doar acolo. Lumea viilor e separată straşnic cu Singurul Responsabil din CER de noi, EL.
   Aşa că limitaţi-vă  a vă îndrepta corect cum se vrea şi să-L ştiţi bine, doar înspre bine mereu. Şi continuaţi-vă viaţa cu aceste ingrediente de ne înlăturat cît veţi mai exista voi şi ai voştri, în viaţa nouă. Ne ştiută dinainte, ci acum cum trebuia mai de mult, dar asta o fost şi pace.

1350.SUS se ştie Exact

   Să ne abţinem a trăncăni verzi şi uscate, cel ce nu are de spus nimic, nu se poate abţine să tacă şi cînd spui prea multe nu se pricepe nimica. Civilizată societatea e doar că se limitează, se înfrînează de la nedreptăţi, dar fiind fără EL, nu e bună. Oricînd poate fi părăsită şi-o încalcă nevoile.
   Claritatea şi adevărul, claritatea ne ajută să ştim unde-i adevărul şi să înlăturăm minciuna veche ce ne-o înstrăinat de EL. Şi plătim şi acuma în faţa SA, nedrepţi sîntem şi minţiţi.
   Sîntem interesanţi prin minte şi spiritul ce ne ţine mai deosebiţi. Plictisitoare-i imorala şi nu-i un secret o simţim pe pielea noastră cînd nu ştim de bun-simţ. Conştiinţa şi morala ne ţin în lume mai corespunzători, şi de-L ştim şi pe EL sîntem pe calea cea bună şi feriţi de necazuri.
   Politicianul e o epavă de nu-i moral şi se expune aşa opiniei publice în general, că la noi e o caricatură. Se zice că-i de respectat puterea energică şi dreaptă. Să nu greşim încercînd să-i împăcăm pe toţi, şi buni şi răi, că-i caznă degeaba şi doar superficialitatea-i ţine la un loc căldicel dar imorali şi-s demni de huiduit. Nu fac la un loc nici cît o ceapă degerată.
   Să ne căznim a fi liberi şi libertatea s-o păstrăm cu ardoare, fără ea-i degeaba totul. Liberi şi să-L ştim, altfel e şi mai degeaba totul. Astfel gingaş lucru e viaţa şi uşor de înfrînt de nu-L ştim în primul rînd şi moralizaţi să ne vedem de ale noastre cum putem înspre bine mereu. Onoarea să fie la îndemîna orişicui. Să fim vii fără trecutul în ajutor, c-ar fi indecent azi şi aşa se şi creditează totul numai pe prezent. Tot degeaba, canaliile nu-şi doresc de lucru.
   Cînd sîntem rateuri sociale, ne căutăm oarecum îndeletniciri şi imorale doar să parvenim în nedreptate, e doar posibil, dar decît de loc e ceva, de nasul lor oribil. Nu-i suportabil să mergi aflînd totul în viaţa nedreaptă a unora compromişi cu nedreptatea hîdă, oribil.
   Rău e să fii sărac, părăsire de SUS în cine ştie ce împrejurări, poate strămoşi nedrepţi odinioară bogaţi, L-au nemulţumit şi-i compensaţia după EL, noi, doar constatăm şi presupunem, doar SUS se ştie Exact.

1349.Cumsecadele şi societatea

   Omul care nu se mulţumeşte cu dezordinea şi nedreptatea cu dezmăţul şi atmosfera tulbure, e în stare de mai bine, frumos şi util. Şi de altele alese înalte speculaţii, ce-i fără grija propriei sănătăţi, neînfricat, că-I doar cu EL, cumsecade. Dar şi foarte rar în astă societate nedreaptă şi imorală.
   Natura ne-o făcut să fim în fruntea vieţii de pe Pămîntul SĂU, unii mai deosebiţi în gîndire şi fapte înălţătoare, majoritatea ne inteligenţi. Dar toţi pot fi educaţi şi moralizaţi şi progresa de se vrea în lume. Civilizaţia nu stagnează, doar progresul şi poate fi reluat cînd condiţiile permit.
   Omul poate fi îmbunătăţit, dar psihic e mai greu, încrezător totuşi în moralizare .
   Aşa de nedreaptă-i religia în lume că omul nu mai poate crede în EL cu adevărat, ci-n materialitatea unor închipuiri deşarte, ce-i duc nicăieri ca-ntotdeauna. Îs expuşi părăsirii LUI şi suferinţa şi frica morţii îi năuceşte.
   Civilizaţia se bazează pe toţi componenţii societăţii, şi ultimul imoralizat încă trebuie îndreptat, altfel e compromis ansamblul social în devenire înaltă, să zicem, deoarece pierzîndu-L pe EL totul e degeaba. Baza-i ioc şi şubredă tare şi se şi simte o ameninţare crescîndă, uni-s bagă capu-n nisip. Au mai făcut şi-n alte date periculoase.
   Credinţa, onoarea şi datoria îs bazele înaltelor năzuinţe, dar să se ţie la ele mereu, altfel e de rîpă totul în timp.
   Morala dispărînd din relaţiile private şi din politică (o bagatelă). Succesul justifică orice, nedreptatea învinge şi EL părăseşte acea lume şi-ncep represaliile. Coeziunea socială morala o ţine, de nu forţa brută, cînd lumea-I fără EL.
   Dreptul e un instrument în mîna puterii, opresive ori liberale. Numai într-o societate cumsecade, dreptul e drept.
   Şi de nu elita morală şi cinstită nu crede în drepturile omului, totul e o ruină în descompunere.
   De asta îţi trebuie dorinţă arzătoare şi tărie să supravieţuieşti în nedreptatea lumii, să fii ca ea şi oropsit nedrept, e să coexişti în rele şi urîte de-ţi plac, dar la scadenţa SA, te poate părăsi şi te lovesc nevoile ca şi pe ceilalţi nedrepţi.

1343.Întunecimea

    Nu-i o dilemă claritatea - întunecimea, întunecimea o dat voie de SUS să se instaleze la noi pe Pămînt din cauză că-I tot greşim şi luînduşi mîna de pe noi oarecum, nu de tot. De ce nu de tot, că-I sîntem aI LUI şi ne are în grijă de SUS şi-I Singurul Responsabil din partea SUS-ului de noi cei vii de pe Pămîntul SĂU. Claritatea încă nu-i învoită pe Pămînt, deoarece nu-i timpul, nu-i ispăşirea, nu-i pregătirea gata, mai avem de învăţat minte. Cîtă nu ştiu încă, de voi afla voi spune de-mi va da voie de SUS.
   Ca şi claritatea, limbajul e o metodă necesară şi suficientă comunicării, fără ea nu ştim multe şi aşa nu vrem multe. Vorbirea singură nu-i prea bine venită ci-i nevoie să fie informativă şi încă ceva să fie corect concepută în expunerea dorită.
   Autenticul nu are de-a face cu inconştientul, fără de care nu existăm. Să nu confundăm esteticul cu eticul. Ultimul e legat de morală şi celălalt de frumos.
   S-o dus vremea cînd bisericile nedrepte ce-s şi azi, mai dominau prostimea, între timp s-o mai dezmeticit lumea revenindu-şi în fire. Andre Malraux totdeauna s-o referit la adevărata credinţă, nu în bazaconii, ci-n  EL, Creatorul. Şi va fi întoarcerea la EL cu adevărat, în amploare şi nu va fi ştearsă lumea după cum doresc neputincioşii nedrepţi încă. Se-ngrozesc religionarii de venirea LUI, pe îndelete şi cale lungă.
   Copii pot fi naivi, ceilalţi nu. Şi să-i obişnuim de mici cu adevărul SĂU şi s-o dăm în colo de nedereptatea lumii încă zurlie pe aici. Şi-n morală să-i integrăm de tot.
   Nedrepţii aşa de speriaţi sînt de EL prin perspectiva morţii, c-o visează şi ziua mare-i cu ei, vai de ei neputincioşii. Inconştienţi de netrebnicia lor, la hurtă-n rateul uman încă-n curs.
   Li-i frică de atei că-s cei ce-i văd cel mai de aproape, ce mici sînt şi-n rîsul tuturor cu năzbîtia lor încă panaramă, slută a nedreptei morţi, pentru ceilalţi.

nedreptate

   Fericit prin nefericirea altuia, e o mare greşeală în lumea oamenilor de cînd e lumea, specifică celor needucaţi, neînfrînaţi, nemernicilor, şmecherilor, profitorilor, hoţilor, în general a nedrepţilor de toate categoriile existenţi în omenirea asta decăzută.
   "Oricine are dreptul la fericire, dar nu pe seama şi socoteala altuia"(Feodor Mihailovici Dostoievski ),"de unde rezultă osîndirea tuturor formelor parazitare ale fericirii : crima, furtul, adulterul, calomnia, delaţiunea-toate exploatatoare ale drepturilor altui ins" (N.Steinhardt).
   Şi cînd vă gîndiţi ca acest urît fenomen nu era întîlnit în comportarea firească a poporului român, e plină azi mass media de asemenea exemple neroade, şi au curaj nemernicii să nu recunoască adevărata faţă a lor, am ajuns de batjocura lumii cu asemenea jalnice exemple încă şi în fruntea ţării !?....
  

Precauţia

   Gilbert Keith Chesterton : "păcatul nu este că maşinile sînt mecanice, păcatul este că oamenii sint coducătorii ; nenorocirea nu este că oamenii iubesc maşinile, nenorocirea vine din faptul că oamenii iubesc prea puţin  maşinile" Adică nu le apreciază destul de corect, şi cu precauţie conduse.
   Şi sînt inconştienţi de forţa lor distructivă, haotică cînd sînt conduse iresponsabil, neatent, beţi de viteză, şi ne cunoscători ai sinelui lor în raport cu maşinile lor.
   Omul la conducerea unei maşinii se poate transforma într-o fiară incontrolabilă, ajungîndu-se uneori nefiresc de rău, educaţia, şi legi aspre, precum şi implicarea LUI prin conştientizarea omului despre normalitatea existenţială, deci o asigurare la EL şi la ADAS.
   Crezi că EL ţi-a dat viaţă şi te-a lăsat să evoluiezi bătîndu-ţi joc de tine, creaţi SA, El te bate înainte de a face prostii, şi după ce ai făcut-o lată te mai bate dar şi mai tare, pentru că nu ai ţinut cont de avertizarea dată.
    Nepricepuţi, nedrepţi, nefireşti, încăpăţinaţi, buieci pe cheltuiala LUI, inconştienţi, măcar conştiinţă să aveţi, că-I sînteţi datori vînduţi, măcar acum în al 12-lea ceas.

Învoirea

   Lipsa de încredere, ca şi la animalul din om needucat, sălbaticul necivilizat, un om decăzut din calitatea de om adevărat, cinstit, onest, cu bun simţ, cu conştiinţa binelui înfăptuit şi gîndit.
   Da, om adevărat aşa de neportivit zilelor noastre, ce nu-i la modă, nu se poartă decît impuritatea socială, nedreptatea strigătoare la cer, incultura, şi de e cultură e umbrită de apucături animalice deochiate.
   Civismul, onoarea sînt calităţi, nu vorbe-n vînt, greu de găsit în sînul societăţii noastre de azi, dezordonate, orbite de interese meschine, lumeşti cu ură, invidie, fără onoare.
   Cu toate că numeroşi inşi sînt fără grija zilei de mîine, şi chiar avuţi, dar unde le sînt bunele maniere, trăsăturile nobile necesare unei anume categorii sociale ce se cred, aspectul nobil, cavaleresc întruchipat?
   Deci să fie cu tot cu "arme şi bagaje" în lumea bună, să-şi uite apucăturile deochiate, dezonorante pentru toată viaţa ei şi toţi ai lor.
   "Încrederea în semeni e brevetul, e marca depusă, e insigna, e numărul electronic sau cromozomic al omului cumsecade şi e lucrul cel mai de neconceput pentru şmecher...Inpostorii binelui pentru că deşi îşi dau seama că binele integral nu-l pot săvîrşi şi perfecţi  nu pot pretinde a fi, nu renunţă de a încerca să-l facă, măcar la nivelul redus al conştiinţei corupătoare de absolut"( N. Steinhardt ).

"Fruntaşii" nostrii

   Da, e ceva de lucru, de îndreptat în societatea noastră actuală, pentru că lichelele de toate culorile şi categoriile au prins "aripi" furate de la cei cunsecade, şi s-au cocoţat sus în societatea noastră.
   Nu intru în amănuntele urît mirositoare a acestei afaceri de inversare a valorilor sociale, dar ar trebui nonlichelele şi cei în drept să-i întrebe cum au ajuns acolo sus înşelînd, să dea totul înapoi ce au furat.
   Şi mai ales cei cumsecade ar trebui să nu se mai facă, că nu-i văd pe netrebnicii cocoţaţi, şi să se suflice şi la treabă, pentru că au prins chiag puturos şi ne întoxică ţara, naţia şi tot ce avem şi sîntem.
   Cu toate că legile concurenţei ar trebui să-i măture pe neaveniţi, nu se-ntîmplă ceva normal la noi în ţară şi trebuie să-i cărăm în spate pe proşti,. hoţi, turnători şi securişti, chiar şi maimuţoii îgînfaţi.
   Domnia proştilor şi trădarea oamenilor cumsecade (Walthes Rathaenan). În ciuda tuturor regulilor politice şi economice "fruntaşii" noştrii fac prostii şi noi suferim, de ni-am luat unii lumea-n cap.