EL nu se ţine de coasta noastră de cînd existăm ci ne-o lăsat destulă libertate de acţiune în a ne învăţa să ne descurcăm singuri. Prin lumea Pămîntului LUI, şi-n cazul aflării SALE ni s-o prezentat, de cîte ori o crezut de cuviinţă. Deci nu sîntem uitaţi de EL ci încercaţi în examenul existenţei şi apreciaţi cum se cuvine cu obiectivitate. De altfel noi nici nu putem a ne corija la timp şi se impun atenţionări şi alte demersuri de îndreptare.
Cred că s-o îndepărtat prea mult, lăsîndu-ne din mînă şi chiar acuma-i bai mare de a-L recunoaşte cum trebuie. Nu ştiu poate greşesc, Doamne în această apreciere. Nu-L ştim nu încă să-L respectăm ori credinţă în EL doar. Ne mai lipseşte şi bunul-simţ, uitat de mult în nedreptatea ce-o afişăm cu ostentaţie mereu. Conştiinţa ne salvează, nu chiar cu totul, mai se putea şi mai bine. Dar decît de loc, e bine şi din conştiinţă să ne îndreptăm şi să-L căutăm a afla corect.
Ca şi de la revoluţia franceză (1789), nedrepţii au trunchiat esenţa ce nu le convenea. Deviza aceea ce-o deschis aflarea dreaptă, o fost foarte crudă pînă s-o vindecat societatea : libertate, egalitate, fraternitate sau moarte. Nedrepţii de oriunde nu doresc adevărul SĂU, morala şi binele celorlanţi ci mîrşăvia, şmecheria, răutatea şi ura neîmpăcată. Dar orice pornire are şi reacţia, mai ales cele nedrepte şi imorale-s primele ce se sfîrşesc.
La 26.08.1789, declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului. Primul punct, asigurarea drepturilor naturale şi imprescriptibile ale omului : libertatea, proprietatea şi rezistenţa la opresiune.
I-au ascuns şi adevărul SĂU, făcîndu-şi religii nedrepte LUI şi nouă, după chipul şi asemănarea lor, necurate. Şi cînd EL îşi face timp doar să ne atenţioneze că-I greşim, I se întoarce spatele de netrebnicii ordinari înrăiţi.
De asta nici pînă acuma nu-L ştim în lume. Şi orătăniile nedrepte se închină lor înşile, că dumnezeul lor nu-i. De asta îşi arogă titluri prosteşti, ce vă duc de nas, gură cască ce sîntem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu