Se zice că-I îndeplinim de vrem ori nu o îndatorire dată cît existăm şi de ea nu scăpăm. Se poate, dar totuşi în anumite condiţii la care-ţi pui şi tu puţinul ce te reprezintă. Nota distinctivă, semnătura, amprenta fiinţei tale de îmbunătăţire a existenţei ce-o pricepi. Înspre uneori corespunzător şi căutărilor LUI printre noi în devenirea ne aflată încă. În timp ne edificăm convieţuind cu înfăptuire în desfăşurarea ştiută doar SUS, tu aducîndu-ţi doar o contribuţie cît poţi.
Se zice că-i destin, nu-i hazard, nimereală, întîmpare ci ceva predestinat doar ţie şi chiar familiei tale prin tine. Să-I aduci la îndeplinire, uneori ţi se pare că-n extremis îs toate produse, de ultim moment, la centime, cum poţi. Libertatea-i ţi-i dată, limitată de acceptarea unei necesităţi specifice.
Cînd o fost cazul în istorie şi prin crîncene suferinţe au fost aduse contribuţii la destinul comun lumii. Unele date necunoscute, exemplul dat nouă de Însuşi EL cînd o fost la Parepa-Ruşani în 1935 şi-o amintit de crîncenele pierderi de vieţi omeneşti pe acea vale nepomenite nicăiri. În timpuri străvechi, doar EL ştiindu-LE şi dorind să fie închinată biserica de înălţat LUI şi amintirii lor, acelor străvechi morţi nouă neştiuţi. Nu am aflat să se fi petrecut ceva din dorinţele SALE, decît o mînăstire ortodoxă la care şi-o adus contribuţia doar Maria Petre cum i s-o certut de SUS atunci.
Nu-L prea ascultăm şi-I aproximăm cerinţele, date precis, nu I le îndeplinim decît trunchit şi foarte greu în timp. Parcă nu am dori, decît am dori, împotrivirea la aflarea SA corectă. De ce nu I s-o închinat LUI acea biserică înfiinţînd pe loc un loc în calendar Însuşi LUI Dumnezeu, cum nu are şi mai ales că ne-o cerut expres atunci. Pentru EL şi-n amintirea acelor morţi necunoscuţi nouă.
I s-o închinat fără ruşine unui ioan botezătorul ce-i străin de noi românii, sfînt de împrumut, străin. Şi Însuşi Creatorului ce-şi cere drepturile nu?! Ce motivaţie nedreaptă oare aveţi neruşinaţilor LUI şi nouă? Să căuta-ţi cît de repede puteţi să-I îndreptaţi nedreptatea făcută LUI, Însuşi Dumnezeu! De nu am să-I cer să vă atenţioneze expres cum trebuie să-L respectaţi în sfîrşit cum e normal, cum v-o cerut. Da, Doamne!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu