3239.Că nu-L știu și nici buni între oameni nu pot să fie, cumsecade, ci ca și lumea ce tot plătește întruna

  De foarte multe ori în istoria omenirii și-n cea mai de curînd, EL s-o folosit de inși tari. Chiar ne știutori de EL, și nu prea îndreptați, ca oameni, ci fermi. Și doritori de a fi în centrul unor prefaceri în care se implicau trup și suflet. Asigurîndu-i CER-ul invincibilitatea pînă-și terminau menirea, fiind totuși fără EL. În scurt timp în mod inexplicabil, pentru nedrepții lumii, dispăreau, ne bucurîndu-se de viața ce mai era.
  De se îndreptau cum ne tot cere CER-ul în fața SA și-ntre oameni cum trebuie. Deci e firesc să-L ascultăm, știindu-L respectîndu-L, chiar crezîndu-L în mod deosebit. Condiția umană e să poți, că tare multe tare ne fac neputința mai tare ca voința, uneori. Deci dacă te-nvoiești cu EL, viața ta și a lor tăi e alta, deosebită, chiar de ești prin lume.
  Nu-i simți nevoile care între ceilalți fac ravagii, terminîndu-i, nemulțumindu-i. Că nu-L știu și nici buni între oameni nu pot să fie, cumsecade, ci ca și lumea ce tot plătește întruna.

1917.Le-au dus la îndeplinite fără tăgadă

   Istoria, ne e martoră și ne-o transmis că-n timp, oameni diferiți ca religie, ori atei. În timp au primit de SUS sarcini ce le-au dus la îndeplinire fără tăgadă. Conștienți de sarcina lor deosebită. Beneficiind și de imunitate la diversele împotriviri, oricît de drastice ar fi fost, le învingeau. Continuîndu-și nestingheriți traseul dinainte programat SUS, ca o ștafetă fără oprire.
   Chiar de acele sarcini erau pozitive ori negative, după aprecierile noastre de azi. Dar atunci, cine mai știe, doar EL. Și ce ne-o păstrat izvoarele timpului pînă azi să apreciem și noi, de sîntem în stare. Imparțiali să fim, cam greu, oameni fiind și cu metehne și partizanate influențabile. Îi știți și voi din informațiile ce-s peste tot, doar să vrem, corecți informați să fim.
   Lucru inexplicabil și greu de înțeles, de ce aflarea adevărului LUI, Dumnezeu, Creatorul. E imposibil de aflat corect, așa de strașnică luptă duce nedreptatea lumii, dosindu-L. După cîți neaveniți, închipuiți și minciuni cu toptanul.Ori EL!?

1802.Fără habar, la cheremul relelor și urîtelor trăiri

   Istoria omenirii și a Pămîntului în general e ca o trecere neinteligibilă de treburi, e și normal, fiind nedrepți în lume. Nu avem dreptul la multe ce le vedem, dar nu merităm învățarea și se așteaptă îndreptarea. În dreptul nostru și cunoașterea SA, că de nu, așa o vom mai duce-o în ne cunoștință de cauză, mult și bine. Fără habar de nimica, la cheremul relelor și urîtelor trăiri și vorbe fără cap și coadă.
   Și plătind la greu că nu ni se iartă de nu ne vîrîm mințile în cap, cu nedreptatea asta. Vinovați în lume și-n fața SA, părăsindu-ne, dăm de necazuri și scurtarea vieții. Nu numai noi ci și cei ce țin de noi și noi de ei, familia în general. De asta repet părinții de copii răspund cît trăiesc, să fie corecți în societate, în fața SA. Și simt asta cu toate că poate trec cu vederea, dar în ceasul de urmă sigur știu.
   Că atunci la mulții li se aduce instantaneu la cunoștință viața, cum li-o fost și ce urmează. Astfel că dincolo trec informați și de au cui da informații de cum să mai trăiască. Se mai întîmplă ruperi de ritm al vieții nedrepte înspre corectitudinea firească nouă. Cît mai sîntem pe Pămîntl SĂU și al nostru în folosință cu cap.
   Și astfel unii informați și lămuriți fără tăgadă se schimbă, înstrăinîndu-se repede de nedreptatea lumii acesteia. Pe o cale nouă lor și-n devenire alți oameni cumsecade în fața SA și a noastră. Că-i o luptă cu obișnuința urîtă și rea, e firesc și nu-i ușoară, dar se poate și asta contează. Că te salvezi tu și posibil și familia ta cu tine.

1701.Ne ținînd cont de EL, e zero, evitarea nevoilor

    Istoria e o speritoare, a cărei greșeli făcute să nu le mai repetăm, învățîndu-ne minte pentru prezent. Dar nu dăm semne de luare în considerare a necazurilor avute. Nu știm cauzele defel și oricînd capabili să le repetăm. Ne ținind cont de EL și cerințele SALE e egal cu zero, evitarea nevoilor. Oricînd putîndu-ne lovi în particular ori in corpore.
    Și chiar ne confruntăm mereu cu necazuri și neîmpliniri și cîte nevoi de cînd sîntem. Și așa continuăm într-o permanentă inconștiență foarte costisitoare lumii oamenilor. Și nu numai că nu putem fi rupți de realitatea Pămîntului SĂU. Și chiar EL consider că are neîmpliniri cu noi creația SA în lumea asta. Deci și natura și altele poate încă ne pricepute corect îndură cu noi.
    Desigur avem o sumedenie de motive,doar aparente. Care au determinat suferințe și necazuri nenumărate de cînd sîntem. Ni-s ascunse adevăratele cauze, ca să gîndim cu adevărat cum trebuie. O împins în prim plan diverse mijloace foarte diversificate, diversiuni ale CER-ului. Să ne ducă de nas, că nedrepți fiind și fără EL, dialogul e imposibil.
    Pînă nu ne vom îndrepta și să-I știm realitatea SA, nu vrea să discute cu noi toți. Are cerințe simple și puține dar ferme, clare : moralizarea între oameni și făcînd binele. Doar binele cît trăim și de rău nici să nu pomenim. Și să-L știm corect cine-I EL.
    Altfel e degeaba viața, trăim de prisos, oricînd în afara cadrului legal ce ni-i dat de SUS. Și nerespectat, sîntem părăsiți și plătim mereu de nu ne dezmeticim.

1576.Libertatea și adevărul conlucrează de-s lăsate

   Nedrepți fiind în timp sîntem trecători ca și ceea ce înfăptuim. Că LUI, nu-I sîntem cum vrea și de asta nu reușim mai mult și mai bine în timp. Tot din nedreptatea afișată-n lume din vechime și istoria ni se pare ca o înșîruire fără cap și coadă. De exista Baza SA în lume de cînd trebuia, altă cunoaștere aveam noi acuma.
   Ne dorim să ni se ofere totul, să știm binele unde-i și de rău să ne ferească, parcă sîntem orbi. Și de-abia învățăm a merge, ditamai nedrepții în fața LUI și a lumii, nedrepți incurabili încă. Că-n timp ne va schimba felul SĂU  de a ne lua în îndreptarea preconizată.
   Libertate și adevărul conlucrează de-s lăsate-n pace, dar nedrepții, nu concep așa  ceva. Astfel că de cînd lumea nedreaptă e și de adevăr, morală și libertate mai puțin se știe. Ci doar frînturi bizare, dezlînate din care nu prea știm mare lucru ci închipuiri răzlețe. Se va da liber dreptății ne mințite și va fi o vreme de îndreptare aspră, necesară aflării SALE și a noastre bune.
   Se zice că nimeni nu-i așa de rău pe cît se știe, ci ni se pare doar, dar e ușă de biserică nedreptul ordinar. Și noi dezinformații să mergem la reeducare că sîntem cu susu-n jos, că noi greșim că nu sîntem toți nedrepți. În realitatea SA necunoscută în lume, adică Baza SA, altfel vom fi în existență încă neștiută.
   Ineligență, cultură, știință berechet, dar nedrepți de sîntem, ratați sîntem în viață. Și totuși după un timp de muncă se impune recuperarea firească, reîncărcarea bateriilor consumate. Și EL ne dă voie și ne obligă a șaptea zi s-o serbăm LUI și nouă bucurîndu-ne de ea firesc. Și altele ce ni se cuvin cu dreptate și LUI închinate de comun acord.
   Greșindu-I mai mereu, ne știindu-L corect și imorali și cu rele și urîte treburi tot continuu. Ne părăsește, singurul apărător al nostru de pe Pămîntul SĂU, și ne amenință moartea și suferințele întruna.

1547.Împrejurările-s scuze doar nedrepților

   De ne dorim ceva cu adevărat obținem, dar nu așa la plesneală, de s-o nimeri, că nu-i posibil. Mai ales în existența dată, să fim responsabili în ceea ce facem. Cu dăruire și interes, muncindu-ne cu noi înșine să ne iasă. Astfel în timp mulți au reușit să miște istoria după ei, forțîndu-se a fi ce nu erau de nu aveau și sprijin de SUS.
   Nu-i putea împiedica nimeni și nimic pînă la o adică stabilită. Și de nu conteneau în vîrtejul lor existențial, dispăreau fără urmă, dar în amintirea lumii și acuma sînt. Străbătînd nevoile, ce pe alții îi opreau, pe ei nu, ca ștafetele nevăzute îndeplinindu-și menirea. În văzul de neînțeles al tuturora din timpurile acelea de cumpănă, ce ei le urneau, conștienți mai mult ori ba.
   Împrejurările-s scuze doar nedrepților, cine-i corect izbîndește, zbătîndu-se conștient de nevoia simțită. Nu se dau bătuți, cu una cu două, ca ratații, ci mesajul le e scump și-L duc cum pot cum nu pot. Biruința e obligatorie, nu doar actul de prezență-n luptă, de învingi ori ba. De regulă împrejurările-s mereu grele, dar nu trebuie delăsare și frică, că-I cu tine și nu-i de ce.
   Nu trăiește lumea sub blestem, ci neputincioasă și nedreaptă LUI, plătește de cînd e. În părăsire mai mereu aflîndu-se, că nu-L știe mai defel, mulțumindu-se cu închipuiri ce nu-L știu. Cu toate demersurile SALE, din VT și de acum 77 de ani de pe la noi, nu-I luat în serios.
  De asta scenele apocaliptice și dezastrele naturale și nu numai, ne-au însoțit istoria mereu. Nu ne dezmeticim la realitatea LUI și pace, sigur ne încearcă cît vom mai rezista? Are un țel ne știut de noi ce în timp l-om afla cum trebuie să fim și vom fi.
   Fiecare avem o chemare ce n-o putem evita, ne dăm seama de ea în timp, și-o urmăm.

1456.Îndreptaţi nedreptatea făcută LUI

   Se zice că-I îndeplinim de vrem ori nu o îndatorire dată cît existăm şi de ea nu scăpăm. Se poate, dar totuşi în anumite condiţii la care-ţi pui şi tu puţinul ce te reprezintă. Nota distinctivă, semnătura, amprenta fiinţei tale de îmbunătăţire a existenţei ce-o pricepi. Înspre uneori corespunzător şi căutărilor LUI printre noi în devenirea ne aflată încă. În timp ne edificăm convieţuind cu înfăptuire în desfăşurarea ştiută doar SUS, tu aducîndu-ţi doar o contribuţie cît poţi.
   Se zice că-i destin, nu-i hazard, nimereală, întîmpare ci ceva predestinat doar ţie şi chiar familiei tale prin tine. Să-I aduci la îndeplinire, uneori ţi se pare că-n extremis îs toate produse, de ultim moment, la centime, cum poţi. Libertatea-i ţi-i dată, limitată de acceptarea unei necesităţi specifice.
   Cînd o fost cazul în istorie şi prin crîncene suferinţe au fost aduse contribuţii la destinul comun lumii. Unele date necunoscute, exemplul dat nouă de Însuşi EL cînd o fost la Parepa-Ruşani în 1935 şi-o amintit de crîncenele  pierderi de vieţi omeneşti pe acea vale nepomenite nicăiri. În timpuri străvechi, doar EL ştiindu-LE şi dorind să fie închinată biserica de înălţat LUI şi amintirii lor, acelor străvechi morţi nouă neştiuţi. Nu am aflat să se fi petrecut ceva din dorinţele SALE, decît o mînăstire ortodoxă la care  şi-o adus contribuţia doar Maria Petre cum i s-o certut de SUS atunci.
   Nu-L prea ascultăm şi-I aproximăm cerinţele, date precis, nu I le îndeplinim decît trunchit şi foarte greu în timp. Parcă nu am dori, decît am dori, împotrivirea la aflarea SA corectă. De ce nu I s-o închinat LUI acea biserică înfiinţînd pe loc un loc în calendar Însuşi LUI Dumnezeu, cum nu are şi mai ales că ne-o cerut expres atunci. Pentru EL şi-n amintirea acelor morţi necunoscuţi nouă.
   I s-o închinat fără ruşine unui ioan botezătorul ce-i străin de noi românii, sfînt de împrumut, străin. Şi Însuşi Creatorului ce-şi cere drepturile nu?! Ce motivaţie nedreaptă oare aveţi neruşinaţilor LUI şi nouă? Să căuta-ţi cît de repede puteţi să-I îndreptaţi nedreptatea făcută LUI, Însuşi Dumnezeu! De nu am să-I cer să vă atenţioneze expres cum trebuie să-L respectaţi în sfîrşit cum e normal, cum v-o cerut. Da, Doamne!

1452.Gîndiţi-vă foarte serios cu ce I-am greşit

   Da, în istorie nu de puţine ori EL, cum se spune în BI, şi-o făurit cu multă migală vasele mîniei LUI, pentru distrugere. Şi-n acele timpuri să nu fii fost pe Pămînt era bine, că părăsită, omenirea o fost aprig pedepsită. EL nu calcă dreptatea-n picioare, aşa că căutaţi-vă de drum cînd greşindu-I vă părăseşte şi-o încurcaţi. Mirîndu-vă, cu ce I-am greşit noi? I-a gîndiţi-vă corect, indiferent cine sînteţi, ori cine vă credeţi, în faţa SA sîntem la fel toţi.
   Că se prea poate, şi aşa-i şi firesc, omeneşte, greşindu-I ne părăseşte şi suferim şi fiindcă-L cunoaştem . Oarecum, ştim că-i pedeapsă de la EL fiind părăsiţi şi-n loc să căutăm îndreptarea ce ne-o pricinuit necazul îL judecăm pe EL. Şi-I mai greşim în continuare, cînd EL se aşteaptă la îndreptarea, în urma atenţionării fireşti SUS. EL e drept să fiţi sigur şi pe asta să contaţi cît veţi exista în viaţa dată pe Pămîntul SĂU, că nu sînteţi de capul vostru pe aicea niciunul.
   Deci cînd o primiţi în barbă, făceţi-vă mic de tot şi potolit îndreptaţi-vă cît puteţi de repede să vă fie dezmeticirea. Gîndindu-vă foarte serios cu ce I-am greşit, ori poate din familiea ce vi-i în custodie, fiţi foarte exigent cu voi înşivă. Pentru că de nu sînteţi aşa, necazurile nu le puteţi domoli şi viaţa vi-i coşmar şi-o puteţi chiar rata şi pe a familiei.
   Îndreptarea să fie totală, şi de nu vă dumiriţi cît de cît, retrăgeţi-vă un timp de gîndire în linişte deplină şi reflectaţi. Şi de nu, cereţi-I ajutorul cu interes corect şi fiţi atenţi la EL cum vă răspunde.
   De vă daţi rotunzi şi-n faţa SA, nu vă prezentaţi corect, EL nu vă bagă-n seamă şi părăsindu-vă o încurcaţi. Viaţa ni-i aventură de nu-L ştim şi nu ne îndreptăm corect, moralizaţi şi să facem numai binele continuu.
   Nu contează cine eşti şi unde eşti de-ţi vezi de ale tale corect cu bun-simţ şi binele util, eşti corespunzător în viaţă. De-L mai şi ştii adevărat suplimentar eşti şi mai bine în existenţă. De fapt EL e baza vieţii noastre dar prea tare sîntem imorali şi nedrepţi şi EL ne doreşte întîi îndreptarea fără cusur.

Schimbarea

   În decursul istoriei omenirii ce tot greşea mai mereu, pedepsele LUI atît de distrugătoare erau încît reacţiile oamenilor erau depăşite cu mult, lăsîndu-i fără replică pe măsură, uimire îngrozitoare şi înfricoşare cumplită, oamenii erau slabi şi fără putere de îndreptare, erau paralizaţi de frică.
   Omul era martor neputincios la urîţenia şi răul dezlănţuit asupra-i, pentru pedepsire în vederea trezirii spre bine şi îndreptării dorită de EL, dar nici pînă azi înţeleasă deplin.
   Azi lumea-i şi mai dezorientată, dezordonată, înrăită, pierdută-n nefirescul vieţuirii nedrepte, şi EL asistă, şi timpul întoarcerii simţite a LUI printre oameni se apropie.
   E de dorit să ne trezim cumva, să-L aflăm cumva singuri, să nu asistăm neputincioşi la urîţenia luimii, fără să fim preocupaţi de frici, nedumeriri, luaţi de valul lumescului nedrept şi naiv, trebuie să dezaprobăm prin orice mijloace nedreptatea, lipsa bunului simţ, lipsa bunătăţii, lipsa de întrajutorarea omenirii.
   Să evităm prin cît de mărunte fapte bune, ce ne stau la îndemînă derapajul de la credinţa ce o simţim, încă nu sînt " faptele prea tari pentru reacţii omeneşti" (N.Steinhardt).
   În caz de pedepse cumplite "avem, toţi, suficientă forţă pentru a îndura suferinţele aproapelui" ( Francois La Rochefoucauld ), şi nu e permis pentru că EL vrea îndreparea celui lovit, dar şi a celor ce asistă în cutremurare trezire, şi îndreptare, nimic nu-i întîmplător în vieţuirea noastră normală.
   Cu voinţă şi curaj îţi poţi descoperi talente nebănuite, chiar şi-n credinţă de perseverezi atent "viaţa care ne învaţă că orice e posibil şi nicio fiinţă nu e previzibilă" ( Bernador Ury ), deci uneori şi dintr-un pesonaj şters ori chiar negativ poate schimbarea să-l transforme în drept, ferm, curat, corect, îndreptat în credinţă, poate şi desăvînşit în bine .

Lupta

   Chiar de-i binele foarte firav, năcăjit, oropsit de soartă, neajutorat, trebuie să-i fim alături orice ar fi, nu trebuie să ne orbească amploarea falsă strălucitoare a răului, pînă atunci biruitor, şi să căutăm cu puterile noastre adevărate, pure, curate, chiar mai firave să îndreptăm nedreptatea, măcar în dreptul nostru, de nu putem peste tot.
   Să nu ne uităm în jur orice ar fi, cît de cumplit, şi nedrepte ar fi anturajul, înprejurările, condiţiile să dorim îndreptarea spre bine cu toată forţa de care sîntem în stare, şi să nu ne lăsăm pentru că EL va fi cu noi.
   "Nepăsarea, sau chiar obiectivitatea, în lupta dintre bine şi rău e inadmisibilă"(N.Steinhardt). Obiectivitatea, imparţialitatea, echilibrul e necesar în viaţă în general dar nu cînd e vorba de bine şi rău, atunci nu se stă pe gînduri, ştiind binele ce e, răul trebuie stîrpit imediat .
   Să nu-i faci cît trăieşti vreo nedreptate binelui orice ar fi, chiar de uneori nu-l poţi ajuta să te-ntorci cît poţi de repede şi să-l  ajuţi, pentru că te ajuţi pe tine, prin exemplul dat, cu ori fără martori, îndreaptă-te în continuu, nu ezita orice ar fi, asumă-ţi existenţa ta bună.
    Deci cînd e vorba de lupta dintre bine şi rău, şi asta permanent vedem şi auzim pretutindeni, să nu stăm pe gînduri prea mult, doar ştim să apreciem singuri nu sîntem neputincioşi, să tranşăm imediat de partea binelui disputa fără răzgîndeli păguboase, care dau cîştig uneori răului, din cauza oscilantei noastre firi .
   De regulă se ştie demult răul şi binele ce reprezintă fiecare, îndreptîndu-te, nu mai greşi ca pînă acum şi fă dreptatea necesară imediat ce poţi, nu aştepta la nesfîrşit să cadă pară mălăiaţă în gura lui nătăfleaţă.
   Chiar de uneori binele nu e prea conturat iar răul desăvîrşit demult, să nu greşeşti în aprecierea ta şi să ajuţi binele să se desăvîrşească, dominînd şi înfrîngînd răul ,urîtul, delăsarea, deruta, dezordinea, anarhia, intoleranţa, dictatura, teruarea, etc.
    În preajma răului, a urîtului, trebuie să ne trezim imediat şi să îndreptăm nedreptatea orice ar fi, uneori răul e dibaci, intuitiv, descurcăreţ nevoie mare, ca şi românul la greu, şi găseşte portiţe de scăpare ce par corecte, dar nu-s, cu răul nu se discută nimic niciodată orice ar fi, se acţionează pentru anihilerea lui imediat.
   Ne poate întinde curse, capcane răul şi urîtul, trebuie să le aflăm să-I cerem LUI de nu-i chip altfel, ajutor şi EL ne va ajuta acţionînd pentru îndreptarea în bine a noastră şi a tuturora.
   Lupta dintre bine şi rău e de cînd lumea, veşnică, perpetuum, cam netranşată încă, uneori în istorie a fost tranşată de partea răului, aşa a vrut EL, pentru a ne pedepsi să-L înţelegem măcar cunva, dar degeaba încă, e o luptă aprigă, trebuie să participăm cum o fi la acestă luptă ne priveşte neapărat, nu avem încotro , pentru că urmările îs pentru toţi la fel, şi se-ntîmplă uneori un bine neînsemnat la un moment dat să cîntărescă greu în balanţa timpului, doborînd pe ansamblu răul definitiv.

 

Adevăturile au fost şi vor fi postate

   Cu ulciorul la apă, da,  e altul proverbul: îl altoieşte bine şi pe urmă-l trimite cu ulciorul după apă, pentru că de sparge ulciorul, apă tot nu v-a mai aduce, aşa că-l altoieşte înainte ca să nu-l spargă cumva, prevederea .
   La fel şi EL a procedat cu mine, m-a pedepsit tare cam toată viaţa, şi nu ştiam dece, urma  să-mi încredinţeze credinţa adevărată în EL.
   Adevărată, de ce accentuiez aceasta pentru că aflu şi vă transmit vouă unele adevăruri neştiute  pe pămînt ci toate bojbăite, aproximate în cel mai bun caz, adevăruri nerostite care dor.
    Şi EL şi aşa m-a altoit pentru că am gura mare cu mult înainte de a o deschide  să aflaţi ce nu ştiţi încă, şi cred că nu e prea momentul acelor adevăruri spuse în gura mare.
    Acele adevăruri le-am postat de cînd sînt pe NET cam în fiecare zi, şi le-aţi vizualizat, le ştiţi. poate peste unele aţi trecut şi nu v-au atras atenţia în mod deosebit, dat ele-s acolo postate.
   Da unele pentru că erau prea tari pentru moment, am fost nevoit să le retrag pe unde am putut, sînt lucruri ce încă nici eu nu le prea înţeleg foarte bine.
   Un lucru postez, acelea trebuiau începute a fi ştiute cumva, şi-s libere şi-şi vor produce efectul cînd se vor coace, încă-s prea crude şi de ne-nţeles majoritatea cred.
   Unii le spun trăsnăi, pentru ei poate, dar se vor adeveri curînd, şi atunci, cine rîde la urmă... Şi nici nu-s de rîs ci unele-s serioase şi chiar de plîns.

O încercare parţială de Istoria SA în dialog cu lumea şi Poporul SAU

   Am să fac un exerciţui de istorie, şi de va fi confirmat de EL, am să vă transmit şi vouă : la începu El a creat conform BI(Bibliei-Vechiul Testament) universul apoximativ cel de azi mai puţin extins, conform timpului de atunci, cînd a făcut sistemul solar, planetele şi pămîntul, confirmat.
   A continuat creaţia cu viaţa pe pămînt şi o pereche de oameni să-l îngijească şi stăpînească, dar EL avea nevoie şi de oamenii LUI pe planetă, care să vieţuiască între oameni şi să-L reprezinte între ei, şi Ia creat pe Adam şi Eva, confirmat.
   Şi pentru adaptare la traiul pămîntean, acestei perechi le-a făcut Edenul, confirmat. În continuare în mare se află din Vechiul Testament mersul Istoriei LUI şi a poporului SĂU, nu vreau să mă inplic în prea multe amănunte ce numai EL le ştie, confirmat.
   În continuare, voi relua de la anul 70 en cînd I se dărîmă Templul, şi poporul SĂU este pedepsit de EL, prin înstrăinare pe tot pămîntul, iniţial în interiorul Imperiului Roman, şi ulterior pe tot globul, pînă azi, confirmat.
   Ca pedepsirea să fie mai mare, acceptă înfiinţarea creştinismului, şi evreii sînt învinuiţi de toate ce păţeşte isus în NT, plus, îi face să ducă o viaţă mizerabilă cam în toată lumea fiind greu toleraţi de majoritari, tot ca o continuare a pedepsirii de către EL, confirmat.
   Poporul SĂU nu reuşeşte să-L înduplece, ci din contra se îndepărtează de idealurile SALE, în legatură cu EI, confirmat. Astfel ÎI pedepseşte groaznic prin holocaustul 1933-1945, şi după aceea I se moaie firea Domnului şi le îngăduie să revină în Palestina, şi în continuare îI aşteptă să-L respecte cum vrea EL,confirmat.
   Recent cred că EL s-a săturat de atîta aşteptare, şi cred cu inima îndoită pregăteşte cu unii ca mine o trezire în bine a lumii, şi pe EI îi lasă cumva să se urnească spre EL,cum doreşte EL, confirmat

Dreptatea

  Dreptatea e legata de adevarurile care or fi. Adevarul, principiu moral si corect, care  cere sa se dea ficaruia ceea ce i se cuvine si sa i se respecte drepturile, echitatea, dupa merit, just, pe drept,echilibru in mod intemeiat,a repara o nedreptate, inechitate,a indrepta, a recunoaste dreptul cuiva.
  Omul instinctual orbeste, cauta adevarul, oricare ar fi el, dreptatea, si nu se opreste pina nu o afla in deplinatatea ei. Asta-i in firea omului, asa-i facut, neinduplecat si pentru a cunoaste totul cit poate la un moment dat, si mai continua cind i se ofera prilejul potrivit.
  E modalitatea care-l salveaza dela perzanie de la toate relele, fiind si ceva constructiv, bun in firea sa; cautarea cu tot dinadinsul a adevarului, a dreptatii, corectitudinii.
   Si chiar de-i om deochiat, raulean, individualist, in sinea lui, stie ca nu-i corect,si cind are opreliste mai serioasa, datorata cursului firesc al vietii, revine instinctual la adevarul si dreptate, uneori chiar in mod exagerat, trezind mirarea apropiatilor.
  Astfel cu toate ca-n zilele noastre, la noi in tara, urma sa fie nedreptatiti cei mai loviti de nevoi, oamenii in virsta, legile preconizate au fost stopate, tocmai de cei nedrepti, pentru ca instinctual, orbeste s-au trezit in ceasul al 12-lea si si-au tras pe sama, lucru inexplicabil,prin firescul nepasarii generale a societatii noastre actuale si a lumiii-n general.
  Cit de mult au fost ascunse adevarurile trecutului SAU, tot vor iesi la iveala si lumea toata le va afla, pentru ca, dupa cum am amintit adineauri, in firea omului e sa caute orbeste , instinctual adevarul oricare ar fi el.
  Si de e legat de insusi Dumnezeul nostru, Unicul, acel adevar ori adevaruri ce-I privesc istoria LUI, se vor afla, si vom putea pasi cu siguranta intr-o etapa noua de cunoasterea LUI si de intelegere a prezentului ce nu ne este clar si-i plin de naprevazut.