Lupta

   Chiar de-i binele foarte firav, năcăjit, oropsit de soartă, neajutorat, trebuie să-i fim alături orice ar fi, nu trebuie să ne orbească amploarea falsă strălucitoare a răului, pînă atunci biruitor, şi să căutăm cu puterile noastre adevărate, pure, curate, chiar mai firave să îndreptăm nedreptatea, măcar în dreptul nostru, de nu putem peste tot.
   Să nu ne uităm în jur orice ar fi, cît de cumplit, şi nedrepte ar fi anturajul, înprejurările, condiţiile să dorim îndreptarea spre bine cu toată forţa de care sîntem în stare, şi să nu ne lăsăm pentru că EL va fi cu noi.
   "Nepăsarea, sau chiar obiectivitatea, în lupta dintre bine şi rău e inadmisibilă"(N.Steinhardt). Obiectivitatea, imparţialitatea, echilibrul e necesar în viaţă în general dar nu cînd e vorba de bine şi rău, atunci nu se stă pe gînduri, ştiind binele ce e, răul trebuie stîrpit imediat .
   Să nu-i faci cît trăieşti vreo nedreptate binelui orice ar fi, chiar de uneori nu-l poţi ajuta să te-ntorci cît poţi de repede şi să-l  ajuţi, pentru că te ajuţi pe tine, prin exemplul dat, cu ori fără martori, îndreaptă-te în continuu, nu ezita orice ar fi, asumă-ţi existenţa ta bună.
    Deci cînd e vorba de lupta dintre bine şi rău, şi asta permanent vedem şi auzim pretutindeni, să nu stăm pe gînduri prea mult, doar ştim să apreciem singuri nu sîntem neputincioşi, să tranşăm imediat de partea binelui disputa fără răzgîndeli păguboase, care dau cîştig uneori răului, din cauza oscilantei noastre firi .
   De regulă se ştie demult răul şi binele ce reprezintă fiecare, îndreptîndu-te, nu mai greşi ca pînă acum şi fă dreptatea necesară imediat ce poţi, nu aştepta la nesfîrşit să cadă pară mălăiaţă în gura lui nătăfleaţă.
   Chiar de uneori binele nu e prea conturat iar răul desăvîrşit demult, să nu greşeşti în aprecierea ta şi să ajuţi binele să se desăvîrşească, dominînd şi înfrîngînd răul ,urîtul, delăsarea, deruta, dezordinea, anarhia, intoleranţa, dictatura, teruarea, etc.
    În preajma răului, a urîtului, trebuie să ne trezim imediat şi să îndreptăm nedreptatea orice ar fi, uneori răul e dibaci, intuitiv, descurcăreţ nevoie mare, ca şi românul la greu, şi găseşte portiţe de scăpare ce par corecte, dar nu-s, cu răul nu se discută nimic niciodată orice ar fi, se acţionează pentru anihilerea lui imediat.
   Ne poate întinde curse, capcane răul şi urîtul, trebuie să le aflăm să-I cerem LUI de nu-i chip altfel, ajutor şi EL ne va ajuta acţionînd pentru îndreptarea în bine a noastră şi a tuturora.
   Lupta dintre bine şi rău e de cînd lumea, veşnică, perpetuum, cam netranşată încă, uneori în istorie a fost tranşată de partea răului, aşa a vrut EL, pentru a ne pedepsi să-L înţelegem măcar cunva, dar degeaba încă, e o luptă aprigă, trebuie să participăm cum o fi la acestă luptă ne priveşte neapărat, nu avem încotro , pentru că urmările îs pentru toţi la fel, şi se-ntîmplă uneori un bine neînsemnat la un moment dat să cîntărescă greu în balanţa timpului, doborînd pe ansamblu răul definitiv.