Întărirea

   Cum plictiseala, cum săturarea de vieţuire, e nefiresc, e josnic, viaţa trebuie trăită vrei nu vrei, e de dorit nu de refuzat un cadou de la EL, şi ca orice cadou ce ţi se dezvăluie permanent tot mai frumos desăvîrşit, cît ai de trăit, nu aiurea-n tranvai, fiece o fi.
   Vieţuită în toată complexitatea ei, să nu te mai saturi de viaţă, asta e normal şi să-I mulţumeşti mai permanent în gînd cu EL. Nu ai voie să te plictiseşti, ori eşti o epavă, un ratat, un gunoi uman, aşa te simţi? Nefolositor ?
   Nu meriţi, dar EL se face că nu te vede, că-I refuzi darul, mult dorit de mulţi alţii pedepsiţi de EL pentru grave erori, şi tu ce faci? E darul suprem dat omului, trezeştete, pe ce motiv nu ştii să-ţi chiverniseşti  viaţa ?
   Eşti oare un neputincios, un vai de tine, faci oare umbră degeaba pămîntului, tu care ai primit de la EL lumină pentru viaţa ce o ai în faţă.
   Ce ai făcut cu lumina LUI, ai pierdut-o, irosit-o degeaba, ori nu eşti conştient că EL ţi-a dat lumină, să ştii că ţi-a dat lumină interioară vrei nu vrei o ai de la EL dintotdeauna pentru totdeauna cît exişti.
   Cu lumuna ta poţi ajuta pe mulţi nevoiaşi, nu te vei plictisi niciodată, cautăte în firea ta şi vezi de nu găseşti tărie pentru continuarea existenţei tale rodnice, nu oricum rodnice, fii foarte atent cu ea !
   Nu te întrista că nu ştii ce să faci, că nu-ţi imaginezi trăirea în continuare rodnică, ai o pauză de activitate neprogramată, cere-I ajutor LUI şi numai LUI în gînd neîncetat pînă primeşti răspuns, nu te lăsa!  
   Răspunsul îl vei simţi cumva şi te vei bucura fii sigur, numai să nu disperi, ai răbdare şi atenţie la semnele LUI către tine.
   Ai ieşit la pensie şi e greu fără ocupaţie, cautăţi-o indiferent ce o fi să fie, de nu ai nici un căpătîi, ajută-i pe alţii mai neputincioşi decît tine, şi fii rezonabil la cei ceri LUI, şi răbdător cu atenţia  mărită, nu au intrat zilele în sac, gîndeşte-te de e posibil cum să-L ajuţi şi pe EL cumva, e ceva foarte înălţător, vei vedea!