4236..Continuu.

  Ne dezmeticim uneori în plin proces de învățare, examinare a cunoștințelor la ordinea zilei în lume, oarecum puse de acord. Cu mersul, se zice firesc al omenirii și nu-i așa, ci viața ce ni-i dată nu oricum, ci-n concordanță cu noi și EL cum E. Nu cum ni se impune de religiile la ordinea zilei înstrăinate de calea SA și a noastră comună și încă ignorată cu bună știință.
  Și astfel noi ne croim calea sub neascultarea, cu obrăznicie îndrăznim ruperea rîndurilor supuse prostirii de veacuri multe. Ce-s în costuri consemnate de nerozia lumii îndepărtată de la EL, UN Mare Necunoscut, Singurul Din CER-ul, ce nu-L dorim aproape. De noi, fofilîndu-ne, chiar de plătim și cu viața, nu ne dumirim în ruptul capului defel deocamdată, ca zănaticii continuăm neștiind.
  O viață cum nu trebuie, în nevoi la o adică datoare LUI și nu sîntem conștienți, plătind contiuu cu toții.

3826...În murmur de neputință

  De după început se vede treaba nu eram pe roze cu CER-ul, și tot așa o decurs viața. Omenirii, de EL ca o catastrofă ne tot continuu dă în vileag trăinicia necazurilor. De tot felul și moartea ce nu ne mai dă dreptul de mult tare să mai atingem mulțumirea. Înainte de a pleca de pe aici satisfăcuți de noi și urmașii în regulă lăsați.
  În gînduri și fapte corect între noi, natură și pe EL urmărindu-L firesc, iluzii. Se vede că, trăinicia speciei cu spirit și gîndire Divină, limanul nu-i la îndemînă. Nici dreptul la închipuiri demne nu mai e, condensați în fărădelegea atotputernică. Nu intuim ieșirea în așa corvoadă a decăderilor lanț de viețuire neputincioasă. Căindu-ne de necunoașterea ce ni-i la vechi porniri azi uitate în rîs.
  E o pîclă de sînge și tenebre absurde în murmur de neputință ce ne țiuie urechile.

3779...Vom conlucra la aflarea menirii adevărate

  Despre forțele așa zise, ostilo-batjocoritoare omenirii, forțe superioare. Din toate punctele de vedere nouă oamenilor, oricînd, fiind creația SA să ne mai ție la respect. Deci nu sînt îngeri căzuți și alte prostii ale netrebniciei închipuite, închipuiri. Ci realitatea ce ne înconjoară, după NT-minciuna li se zice diavoli, forțele iadului, etc.
  Satana-i  un fiu mai cunoscut al LUI din VT, amintit, mai răsărit, că-i mai aspru. Și cu domenii de lucru în CER și azi activ la dispoziția LUI Dumnezeu Acolo și oriunde. Forțele acestea batjocoritoare mai mult decît ostile vieții umane de pe Pămînt. Că ar fi contrar dorinței SALE de înfăptuire cu noi vii împreună a unui plan. De înfăptuiri mărețe în extindere cu noi activi cîndva realizați cum trebuie.
  Deci numai vii și doar activi pe Pămînt în viața deplină de la mic la mare. Implicați în viitor cu ajutorul și sub ordinea SA, vom conlucra la aflarea menirii adevărate.

2729.Duminica I-o fost prima zi a facerii lumii

  EL o dat cu tărie ordin omenirii de atunci să-I ție Sîmbăta ca a șaptea zi de serbare. Închinată LUI și de odihnă, după săptămîna de lucru. Și nedreptatea ce face, îI nesocotește porunca și-i obligă pe gură-cască pînă azi. Să nu mai ție Sîmbăta, ci duminica și așa-i și azi nelegiuirea ținută. Și EL ne îngăduie după atîta amar de vreme să-I încălcăm legea, oare pînă cînd? Știind că duminica I-o fost prima zi a facerii lumii, nu de odihna SA.
  Ne mai și învoiește a viețui cum ne învoim cu viața și natura Pămîntului. Doar să nu ne comportăm ne la locul lui unul față de altul, ci cu respectul cuvenit omului din noi. Cumsecade și cu binele făcut și vorbit mereu și de rău și urît niciodată. Și după toate acestea ținute să-L ținem și pe EL minte continuu, cum E Adevărat. Ne mințit și ascuns în nedreptăți hîde, necurate.
  Că fără EL prin lume de sîntem, nu ne ajută nici-o altă cale să-L urmăm. Că-I strașnic gelos și știu și nedrepții SĂI, dar nu mai au ce face, I-o prins cu ocaua mică. Și plătesc la greu și acuma încă un timp.

2672.Că de aici li se trag toate omenirii

  Și unii al naibii de cunoscători într-ale omenirii, tot au călcat și calcă în străchini în fața SA. Ne știindu-L mai deloc, nedrepți, că de aici li se trag toate omenirii. Din ne cunoașterea LUI corectă și din înlocuirea cu necuratul mort străvechi, plătind. De veacuri și nu numai, ci de milenii, înstrăinați de calea LUI, în părăsire mai mereu.
  Acei mai răsăriți dintre oameni și sub influențe nefaste, au pornit și reușit îndepărtarea. Lumii oamenilor de Dumnezeu și au ridicat la apelul de seară, la rang de zeu un mort. Preamărindu-se între ei nedrepții cu destui gură-cască și azi, diversificînd nedreptate ce I se face. Iar EL i-o dezbinat și pus pe ură și urîte fapte unii contra altor.
  Zicîndu-și că-s iubire și dragoste între ei, îs de o ură înverșunată, căutînd ecumenismul. Basme de milenii îs mînjîți de sîngele creștinesc ori de alte confesiuni. Sălbăticirea lumii în așa derivă fără EL și ne îndreptați cu binele între oameni.

1802.Fără habar, la cheremul relelor și urîtelor trăiri

   Istoria omenirii și a Pămîntului în general e ca o trecere neinteligibilă de treburi, e și normal, fiind nedrepți în lume. Nu avem dreptul la multe ce le vedem, dar nu merităm învățarea și se așteaptă îndreptarea. În dreptul nostru și cunoașterea SA, că de nu, așa o vom mai duce-o în ne cunoștință de cauză, mult și bine. Fără habar de nimica, la cheremul relelor și urîtelor trăiri și vorbe fără cap și coadă.
   Și plătind la greu că nu ni se iartă de nu ne vîrîm mințile în cap, cu nedreptatea asta. Vinovați în lume și-n fața SA, părăsindu-ne, dăm de necazuri și scurtarea vieții. Nu numai noi ci și cei ce țin de noi și noi de ei, familia în general. De asta repet părinții de copii răspund cît trăiesc, să fie corecți în societate, în fața SA. Și simt asta cu toate că poate trec cu vederea, dar în ceasul de urmă sigur știu.
   Că atunci la mulții li se aduce instantaneu la cunoștință viața, cum li-o fost și ce urmează. Astfel că dincolo trec informați și de au cui da informații de cum să mai trăiască. Se mai întîmplă ruperi de ritm al vieții nedrepte înspre corectitudinea firească nouă. Cît mai sîntem pe Pămîntl SĂU și al nostru în folosință cu cap.
   Și astfel unii informați și lămuriți fără tăgadă se schimbă, înstrăinîndu-se repede de nedreptatea lumii acesteia. Pe o cale nouă lor și-n devenire alți oameni cumsecade în fața SA și a noastră. Că-i o luptă cu obișnuința urîtă și rea, e firesc și nu-i ușoară, dar se poate și asta contează. Că te salvezi tu și posibil și familia ta cu tine.