Ne dezmeticim uneori în plin proces de învățare, examinare a cunoștințelor la ordinea zilei în lume, oarecum puse de acord. Cu mersul, se zice firesc al omenirii și nu-i așa, ci viața ce ni-i dată nu oricum, ci-n concordanță cu noi și EL cum E. Nu cum ni se impune de religiile la ordinea zilei înstrăinate de calea SA și a noastră comună și încă ignorată cu bună știință.
Și astfel noi ne croim calea sub neascultarea, cu obrăznicie îndrăznim ruperea rîndurilor supuse prostirii de veacuri multe. Ce-s în costuri consemnate de nerozia lumii îndepărtată de la EL, UN Mare Necunoscut, Singurul Din CER-ul, ce nu-L dorim aproape. De noi, fofilîndu-ne, chiar de plătim și cu viața, nu ne dumirim în ruptul capului defel deocamdată, ca zănaticii continuăm neștiind.
O viață cum nu trebuie, în nevoi la o adică datoare LUI și nu sîntem conștienți, plătind contiuu cu toții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu