Deci odată cu coborîrea LUI printre noi cînd va fi, poate și-n timp oarecum mai devreme ne vom realinia cerințelor SALE. Din vechime a legii talionului ce-i altceva decît astă dragoste și iubire atît de clamată și nicăieri aflată, că nu-i în firea lucrurilor, ci ura și nelegiuirea. Perpetui obișnuințe a unei nepotrivite existențe umane fără Dumnezeu ci-n minciuni, delăsare de bine și doar în rele și urîte.
Gînduri, vorbe și fapte ce nu-s condamnate cu adevărat, ci mimate, potlogăriile continuînd sub o formă ori alta la nesfîrșit. Pînă EL intervine cumva stopîndu-le, în loc ca noi să ne tot îngrijim a fi demni oameni în acestă lume acătării ce trebuie să fie. Și-n natură și mai ales în fața SA cu respectul și credința cuvenită cu adevărat sfîntă și de ne tăgăduit cum ni-o tot cerut mereu.
Dar atît de greu ne tot vine a-I fi, demonstrînd mereu neputință, îndărătnicie și necuviință oriunde am fi, omenie dreaptă nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu