4322..De-a pieritului.

  La puțin timp și sub îndrumarea unui apropiat de atunci, C, am început cîine cîinește a mă dezbăra de respingerea. Unora din Lumea LUI, deci și a lui Satana, dar de atunci nu l-am mai întîlnit, acuma-s pregătit oarecum zic, cine știe cum va fi? Îs și eu destul de imprevizibil, și ăsta-i baiul, consider în relațiile cu EL, needucat în ale îndreptării cerute și încă restanțier și acuma.
  Dar pas cu pas mă înzdrăvenesc și încăpăținat o țin pe-a SA cale de urmat și vreau să-L știu cît mai bine și să-L urmez înspre ce-i nevoie. Că-mi dau seama că altă cale nu-i și nu va mai fi cumsecade cu noi oamenii, e de muncă și de o parte și de alta, nu simplă și ne grăbită. Că trebuie să dăinuie omenirea în vecii vecilor cu EL și Lumea SA, dar în condiții ce încă-s de aflat normale și încă-s îndepărtate.
  Calea ce-i în lume azi e de-a pieritului oarecum cu toții de-a valma în timpul rămas în neștire, nedrepți, imorali și fără de Dumnezeu.

4222..Omenie dreaptă nu.

  Deci odată cu coborîrea LUI printre noi cînd va fi, poate și-n timp oarecum mai devreme ne vom realinia cerințelor SALE. Din vechime a legii talionului ce-i altceva decît astă dragoste și iubire atît de clamată și nicăieri aflată, că nu-i în firea lucrurilor, ci ura și nelegiuirea. Perpetui obișnuințe a unei nepotrivite existențe umane fără Dumnezeu ci-n minciuni, delăsare de bine și doar în rele și urîte.
  Gînduri, vorbe și fapte ce nu-s condamnate cu adevărat, ci mimate, potlogăriile continuînd sub o formă ori alta la nesfîrșit. Pînă EL intervine cumva stopîndu-le, în loc ca noi să ne tot îngrijim a fi demni oameni în acestă lume acătării ce trebuie să fie. Și-n natură și mai ales în fața SA cu respectul și credința cuvenită cu adevărat sfîntă și de ne tăgăduit cum ni-o tot cerut mereu.
  Dar atît de greu ne tot vine a-I fi, demonstrînd mereu neputință, îndărătnicie și necuviință oriunde am fi, omenie dreaptă nu.

4155...Și viața pe noi.

  Poate și viitoarea apropiere, încercare doar va fi, rămînînd mereu încă o vreme tributari priceperii Divine. Ne venindu-ne bine la socoteală apropierea de EL și EL așa distant din fire cu unele excepții zise pe aicea în timp și spațiu. Chiar de pe aceste meleaguri petrecute nu cu tare multă vreme dar în alte temeiuri de gravă nepricepere între noi și EL.
  Au trecut cu aprige urmări de ne șters, dar în fața LUI tot necorespunzători ne aflăm și azi. După cîte tragem și mai avem de tras, nu-i la mare preț căutarea SA împreună cu îndreptarea așa de cerută de SUS nouă. Nu se va mai lăsa așa de ușor păgubaș cred, de a ne îndruma cu un folos simțit în bine și SUS și mai ales jos cu priință de durată lungă.
  Nu așa ca să ne tot aflăm în treabă cum încă o tot amăgim viața și viața pe noi.