4155...Și viața pe noi.

  Poate și viitoarea apropiere, încercare doar va fi, rămînînd mereu încă o vreme tributari priceperii Divine. Ne venindu-ne bine la socoteală apropierea de EL și EL așa distant din fire cu unele excepții zise pe aicea în timp și spațiu. Chiar de pe aceste meleaguri petrecute nu cu tare multă vreme dar în alte temeiuri de gravă nepricepere între noi și EL.
  Au trecut cu aprige urmări de ne șters, dar în fața LUI tot necorespunzători ne aflăm și azi. După cîte tragem și mai avem de tras, nu-i la mare preț căutarea SA împreună cu îndreptarea așa de cerută de SUS nouă. Nu se va mai lăsa așa de ușor păgubaș cred, de a ne îndruma cu un folos simțit în bine și SUS și mai ales jos cu priință de durată lungă.
  Nu așa ca să ne tot aflăm în treabă cum încă o tot amăgim viața și viața pe noi.

2010.Te vede, nu-i așa, ești în fața SA mereu

   Nu că Dumnezeu e prea serios și distant și-L îndepărtează bucuriile noastre firești. Și numai necazul cînd îl străbați, te vede, nu-i așa, ești în fața LUI mereu. Și caută să-L înțelegi cum E pentru noi oamenii, că-n Lumea LUI E cu totul altă treabă. Că parcă mai firesc e cînd dai de nevoi, să te gîndești și la EL, doar îL vei aborda corect. Ne bruiat de cîte nevinovate îndeletniciri, că nu are timp prea mult de noi fiecare. De nu dai anumite semnale ce SUS îs de oarecare posibilă îndeplinire a cerințelor SALE.
   Că EL e Tatăl tuturor spiritelor, suflete cînd pleci de aici. Și ne dorește integrarea într-o viață deosebită, austeră chiar rigidă omului. Și cel mai clar, e neclară cînd nu reușești mare lucru și vrei tot mai mult. Praful de pe tobă de nu ești cum trebuie.
   Să nu mai facem haz de necaz, că ne cade în cîrcă și nu ne place defel. Că făcînd rele dăm de nevoi și-i normal să ne revenim să fim cum trebuie. Nu-i chiar ușor și totuși de vrei și cauți reușești, nu în cele din urmă ci suficient să-ți mai și dai seama de viață.