4187..Dintotdeauna

  Anunța prin intermediul micuței Maria Petre, Dumnezeu, că asupra nostră va fi tăvălugul bolșevic, ce-o trecut cum Îi zise atunci. În urmă cu peste 78 de ani și va urma recunoașterea SA corectă, tot mai corectă, dar nu-i așa, totalitarismul o apus oarecum că-i urmează încă prostirea. A destui gură-casă atît social cît și religios iar apropierea de EL e din ce în ce mai de ne găsit, ci neputința și mîrșăvia neroadă.
  Se vede treaba că încă nu-i așa cum ne transmisese Însuși Dumnezeu atunci, încă avem de tras neputincioși încă destule. Cu învățături de minte pe măsură, azi mai repede ne ridicăm de putem și știm ce vrem, nu pe aici, ci-n cele zări străine ce ne adoptă. Grăbite de nevoi ce noi îndemînatici i le tocmim, revenim îndestulați, cu vile și mașini. familii ajunse și cîte și mai cîte ne visate-n alte.
  Dinainte trăiri de neamuri multe și timpul trece și scadența de SUS ne prinde taman descoperiți, de EL cumva neștiind. Plătim de ne ies toate pe nas neștiutori de bine, potolire și Dumnezeu cum trebuie și nu de acuma ci dintotdeauna.

4126...Teroare sub sigla necurățeniei.

  Nu știu, poate sînt, or fi, opere de artă ce-L vizează doar pe EL, Singurul, Dumnezeu cunoscut. Cît se poate că-I tare greu cu EL a-L ști și totuși ceva, ceva au fost prin 1935 încercări. După întîlnirile LUI cu Petrache Lupe, picturi și cam reluări prin mass media cît o fost un oarecare interes. Cam prea lesne uitat și necazurile nu se uită, îs în legătură cu părăsirile LUI față de noi nevolnicii.
  Între noi oamenii, în natură și mai ales în fața SA, cam Ignoratul de Unul Singur, cum E EL de fapt. ÎL mai însoțesc cei din suita LUI și în împrejurimi CER-ești reluate în cîteva opere de artă mai veche. Dar de curînd mai nimica măcar interesant, în schimb neputinței de a fi oamenii cu EL împreună. Adica nelegiuirilor și tot cortegiul lor de trăsnăi și neadevăruri, gîrlă, de întrece firescul.
  Unor minciuni gogonate de cca. un mileniu jumate, de teroare sub sigla necurățeniei.

4095...Neputința tare și mare.

  Nu-i permis ca neputincioși a ne exprima, că-n virtutea amalgamului de nedreptăți. Ce-I se fac de nevolnici să-și zică că ei cred în Dumnezeu, dar EL pentru ei. Nu-i sigur că și există? apoi nu-i așa, de nu ești clar și hotărît numai înspre EL. Și-o tot scalzi ca la Ploiești, c-o fi c-o păți că-i isus că-i chiar creatorul.
  Cu astfel de aiureli și neputințe ce vă lasă s-o duceți pe-o ureche viața doar o vreme. Vi se întorc toate și vă ies pe nas nelegiuirile și netrebniciile la o adică, nemulțumindu-vă. Dar pe pielea voastră de neisprăviți între oameni, natură și mai ales în fața LUI. Cu timpul lumea se va da la calea preconizată SUS a o urma în totalitate cum e firesc.
  Un firesc ce azi nu-i de întrezărit încă în așa fărădelegi continuu, neputința tare și mare.

4032...Poate nu și atunci e bai.

  E Invincibilul, Dumnezeu, Creatorul, ce ni-i dat doar a-L urma, nu contra, cum ne tot pricepem. Și EL mai rabdă, cît îI în dreptul SĂU, Îndelungrăbdătorul și cînd ne vine rîndul. O tot încasăm de ne merg fulgii și totuși minte nu învățăm, ci ne încredem. În cîte nelegiuiri ce mereu ne costă, așa ni-i firea îndărătnică și EL așa ne tot așteaptă.
  Oarecum zic că ne așteaptă, că văd că s-o învățat și cu neroziile a ni le îndură, mîlc. Ne mai altoiește pe ici pe colo, nu la rînd cum cred că am merita, e problema SA. Nu-L pricepem, nici nu-i nevoie nu dă socoteală nimănui și încă de pe Pămînt! Nici în CER, ci Singur știe ce-I de făcut, dar așa ne dă impresia, nu cred că ne-nșelăm.
  Cînd va fi vremea ne vom lămuri cu toții de ne va da ocazia, poate da, poate nu și atunci e bai.

3942...Nu ne dăm seama de noi înșine.

  Doar de n-ar fi Dumnezeu, deci o aberație, doar atunci și nu-i cazul între oamenii. Pămîntului, că slavă LUI Este, că nu-L recunosc destui, plătesc pentru asta. Ei și ai lor, deci drepții, îndreptățiți între ceilalți, să se potolească cît li-i bunul-simț. Și dreptatea ce-o știu mai bine ca alții și să nu o încalce de dragul măriri, pot cunoaște astfel căderea.
  Deci se presupunea prin absurd, de nedrepții la modă mai înainte că de nu ar fi EL. Drepților le-ar cădea-n sarcină să-L înlocuiască, aiureli ca să ne dăm seama. De putem, e și asta o posibilitate de a nu realiza asta fiind tare limitați, că nu-i posibil. EL fiind veșnic, Veșnic, doar noi efemeri și așa tare îngrijorați în prostia noastră față de EL.
  E o culme a  neputinței, a netrebniciei, a îngînfării umane fără Dumnezeu. Nu ne dăm seama de noi înșine și micimea reală a omului în raport cu EL Creatorul Totului!

3636.Promovîndu-le cum trebuie măcar

  EL, Dumnezeu, Domnul Dumnezeul nostru, cum îi place să I se zică de către oameni în general. E o entitate energetică cu super-gîndire și formă ce n-o știm, E în afara simțurilor noastre. Ni-I ascunsă, că nu știm să-I fim prin prajmă, nu merităm, sîntem creația SA și așa limitați dați. În privința cunoașterii LUI, doar pe aceia ce și-I alege dintre noi la timpul hotărît.
  Se zice că-L urmăm în chip, e o ipoteză doar, EL fiind ceea ce noi nici nu concepem. EL E în fruntea Totului, Universului și ne-o făcut pe noi în cadrul unui program terestru. Pămîntul și noi o parte de început a ființării noastre înspre o cunoaștere ce nu ni-i încă la îndemînă. Mediul dat dezvoltării noastre cum e azi EL și Lumea LUI ni l-o făcut după concepția LUI.
  Și noi ne-am aflat așa aici de cînd lumea asta dată nu de pomană să mai batem cîmpii în neștire. Ci-ntr-o dezvoltare ce va mai continua în parametri în schimbări ce nici nu ni le imaginăm. Se poate să fim și noi consultați la o vreme, cînd ne vom da examenele în fața SA, promovîndu-le cum trebuie măcar.

3569...Nu-L uitați că vă uitați menirea și plătiți

  Credem dar nu convinși că ne merge să-L tot ducem cu preșul, pe Dumnezeu. Nu, nu ne merge, de asta-s nevoile prin lume în semn că-I sîntem părăsiți, nu-I mai pasă de respectivii. Nedrepți și alte căderi între oameni-n natură, în  fața LUI, plătind polițele scadente cînd știe CER-ul. De ce nu-L respectăm și ne tot luăm după nelegiuiri și porniri nedrepte și nu de acuma.
  Ci de cînd e lumea, săturîndu-L de așa omenire inumană și îndepărtată de calea LUI. Și a noastră, care ar trebui și nu e încă, om vedea în continuare ce va hotărî și cînd și cum. În orice caz de NT trebuie uitat și să ne comportăm demni ca oameni cu bun-simț în bine mereu. Așteptîndu-L să ne mai îndrume, dar să știm corect Cine E EL, să nu umblăm cu fuse strîmbe.
  Numai EL E totul  acuma, o fost și va fi, nu-L uitați că vă uitați menirea și plătiți.