4095...Neputința tare și mare.

  Nu-i permis ca neputincioși a ne exprima, că-n virtutea amalgamului de nedreptăți. Ce-I se fac de nevolnici să-și zică că ei cred în Dumnezeu, dar EL pentru ei. Nu-i sigur că și există? apoi nu-i așa, de nu ești clar și hotărît numai înspre EL. Și-o tot scalzi ca la Ploiești, c-o fi c-o păți că-i isus că-i chiar creatorul.
  Cu astfel de aiureli și neputințe ce vă lasă s-o duceți pe-o ureche viața doar o vreme. Vi se întorc toate și vă ies pe nas nelegiuirile și netrebniciile la o adică, nemulțumindu-vă. Dar pe pielea voastră de neisprăviți între oameni, natură și mai ales în fața LUI. Cu timpul lumea se va da la calea preconizată SUS a o urma în totalitate cum e firesc.
  Un firesc ce azi nu-i de întrezărit încă în așa fărădelegi continuu, neputința tare și mare.

3728...E o dovadă trecătoare, că așa sîntem

  Se poate să nu fim văzuți făcînd mîrșăvii, nedreptăți, ascunși de ceilalți. Nu-i corect, ci să ne dovedim proprii martori ai nelegiuirii noastre. Ca să avem curajul ulterior, de nu atunci de îndreptarea necesară, care contează. Înălțîndu-ne chiar de-am avut căderi inerente vremurilor necuviincioase omeniei. Căreia-i sîntem datori cît sîntem pe aici și LUI conformîndu-ne cum ne cere.
  Supunîndu-ne datinilor și obiceiurilor în conformitate cu bunul-simț ancestral. Distinși și cumsecade cît putem mai acătării, chiar de unii nu merită. Noi să ne simțim că ne facem datoria cum trebuie ca oameni ce sîntem. Cu ținuta nu faci mare scofală, de ți se cere curajul neprecupețit, dar tot e ceva. Nu te afli degeaba absolut de ne identificat ca om, cît îți permiți a fi, oarecum măcar.
  E o dovadă trecătoare, că așa sîntem a fi, nu veșnici, doar EL E permanent și Sfînt.

3582.Noi ne fiind cum trebuie mai e încă de lucru, deocamdată

  Nepăsarea, învingerea omului de el însuși prin neputințe, nedreptăți și imoralitate. Nici nu mai zic de EL, că nu-i loc în așa panoplie de delăsare nedemnă de omul ce EL ne-o tot dat. Să-I fim prin preajmă măcar, de nu mereu cu EL și fără EL să nu facem un pas. În aflarea corectă a vieții date mulțumitoare, împlinite în bine și utilul omenirii.
  Cumsecade mereu tot amintit doar ne va și veni mintea la cap și cum trebuie. Să devenim, nu-i chiar ușor, dar cu voință totu-i posibil să voim doar ferm și clar. Neclintiți în fața vieții care ne tot încearcă mereu de ținem la nevoi și necazuri. Dar să nu ne lăsăm învinși niciodată, că și EL ne sprijină de are pe cine. Să-I tot demonstrăm neclintire în fața SA și a tot ce trebuie știut și urmat să fim.
  Cum ne preconizează doar EL, deocamdată, noi ne fiind cum trebuie mai e încă de lucru.

3541.Ce le tot plătim de minte nu avem la o adică

  De ne tot vin în minte trăsnite idei, nedreptăți, hoții, tărășenii, netrebnicii din firea. Ne adusă la parametrii omeniei ce ni-i dată încă din start dar neurmată din varii motive. Principalii-s vinovați părinții, educatorii și ceilalți responsabili ai societății de educația. Copiilor, tineretului și celorlalți, de fapt toți învățăm cît sîntem dornici și apți de a cunoaște.
  Ce ni-i în dreptul nostru al fiecăruia, demn și acătării să devenim oameni responsabili. În familie, societate și de noi înșine cunoscători de ceea ce trebuie în lume și-n fața SA. Că-i destul de dificil încă, e de muncit cu ambiție sinceră, dreaptă încredere în bine și utilul. Omului ce sîntem în așa lume încă destul de nedreaptă, imorală, urîțită de neputințe.
  Ce trebuiesc învinse cu răbdare și preocupare demnă, amînînd nedreptățile ce ne dau tîrcoale. Ducîndu-le cu zăhărelul, de azi pe mîine pînă ne trec pornirile nărăvașe, ce le tot plătim, înfăptuindu-le de minte nu avem, la o adică.

3341...De-i însușit pe nefericirea altora, oricare ar fi aceea

  Ne împing la fapte necugetate porniri nedemne, neomenești, ci aberații, nedreptăți. Ce nu ni le asumăm chiar pe de-a-ntregul, noi le facem, dar mintea nu ni-i trează. Conștienți și inconștienți, imorali și cîte alte neajunsuri din lipsa educației temeinice aplicate corect. Cu adevărat cum trebuie să fim între oameni și-i greu, dar mai ales în fața SA, ne dăm mereu examene.
  Ce nu le prea luăm în așa lumesc fără EL și noi ne cumsecade, ci delăsători la bine. Și înfipți la rele și urîte cît încape porniri și fapte nedemne oamenilor ce vrem să fim. Că viața-i amețitor de complicată uneori, trebuind strașnică ancorare în seriozitate și demnitate umană. Ca să nu aluneci în derizoriul nefiresc al imoralității de pretutindeni, înrăiți și egoiști cu ură.
  Că nimica nu-i temeinic și primit a ne fi cu folos, de-i însușit pe nefericirea altora, oricare ar fi aceea.

2474.Părăsiți cînd le vine rîndul plătesc

  Ne tot dăm cu părerea greșindu-I, că nu-L urmăm, ci necuratul mort vechi ni-i crezul. Asta săvîrșesc nedrepții la greu între noi și-n fața LUI, părăsiți cînd le vine rîndul plătesc. Numai minciuni trîntim în fața a gură-cască ce-i silim la nedreptăți ce le plătesc involuntar înfăptuite. Din vina neisprăviților de tot felul. Își tot dau cu părerea închipuindu-și-L în fel și forme, dar nu-L știu defel, cum ne cere Însuși EL.
  Să-L credităm și respecta, cerîndu-ne în primul rînd îndreptarea între noi oamenii.
  Credința în EL nu-i posibil de controlat, nu se simte de știi să fii cu luare-aminte. Că nu-i de glumit cu nedreptatea încă la putere, teroarea prostiei încă în formă. Capabilă și în topul nedrepților rătăciți de neputința de a ști adevărul SĂU ordinar. Pentru oricine-L vrea deschis, îL găsește cînd dorește cu adevărat și  cu curaj.

2319.Virtualitatea ne încîntă, trezirea sperie la zi

  Mai bine ne acomodăm cu visele decît cu realitatea cotidiană, visăm și citind cărți. Închipuindu-ne cîte năzbîtii și nedreptăți, ori din filme și cîte altele pe net și calculator azi. Virtualitatea ne încîntă trezirea ne decepționează și tînjim unii neîmpăcați cu viața vie și crudă, adevărată. Și cunoașterea de sine-i dificilă și răscolitoare de sine nedrept despoiat, hîd chiar.
  Purificarea-i posibilă cunoscîndu-te, inconștientul aflîndu-l, să zicem luminîndu-te. Îndreptîndu-te, moralizat între oameni cu binele în față mereu. Și orice inferiorități te împiedică să fii normal, destramă-le, nu poți, caută-L și sigur reușești. Cu rațiunea nu poți orice și nici fără, ponderarea și atenția cum reacționezi.
  Și ne finalizarea îi o speranță ce uneori te încîntă mai mult ca realizarea însăși. Preocuparea îți poate deschide porțile împlinirii, bucuriei, fericirii uneori.
  Și-n spiritualitatea neînplinită aici, se găsesc remedii unde nu gîndești. În natura încă sălbatică recompusă în folclor local.

2231.Să ne îmbărbătăm singuri cu fruntea sus

  Să ne învățăm a fi mai stăpîniți, cînd avem de îndurat cîte nedreptăți la adresa noastră. Să nu ne înduioșăm asupra necazurilor ce le întîmpinăm din partea celorlalți. Ci să ne îmbărbătăm singuri și să răzbim cu frunte sus, cu nădejde în EL. Și în propriile forțe că-i posibil de vrem cu tărie. Și-i cel mai mare pericol de a ne lăsa învinși de disprețul și ura nedrepților.
   Nedreptele religii LUI și nouă îs simțite de oameni și-s discreditate că se-n cred în cîte bazaconii. Încet, încet omenirea se lasă păgubașă de asemenea minciuni, chiar de-s încă susținute. De suficienți gură-cască și-o armată de profitori. În zeul lor închipuit nedrept cu greu mai sînt creduli, văzînd că nu-i susține. Ci Adevăratul Dumnezeu îi pedepsește, părăsindu-i în nevoi și moarte chiar.
   Că nu-L știu bine și nici nu-L respectă și ascultă cînd le cere să-și îndrepte viața.
   Încă o carență ce trebuie îndreptată e legătura corectă între EL și noi permanentă. Ce trebuie menținută trează conștiința legăturii cu EL, corecte, fără a mai lăsa  loc greșelilor. Față de EL din partea noastră, tentați mereu la fărădelegi în fața LUI și a noastră însăși.

2095.Dar ei îs oameni obișnuiți, mai pitici decît alții

   Să nu ne bucurăm de cîte nedreptăți îs în stare, unii și alții ce ne-au călăuzit pașii cunoașterii. Învățînd din măreția lor, cei care au dat dovezi în folosul tuturora. Dar ei îs oameni obișnuiți chiar uneori mai pitici în faptele cotidiene ca mulți alții. Așa-s oameni cu calități, ce reușesc uneori să se ridice mai presus decît obișnuitul lor firesc. Peste mijlocul omenescului nostru, ridicîndu-ne și pe noi, ce de regulă nu putem deloc. Să ne depășim felul ordinar de a fi, normalitatea ni-i viața.
   De asemenea se dorește din cînd în cînd, să ne reîncărcăm bateriile, în perioade de destindere. Luînd exemplu din natură, unde ciclurile de activitate sînt alternate, normal cu pauze. De refacere și înnoire mereu în proporții bine normalizate în timp.
   Normalitatea vieții, uneori anostă, obositoare mai vrem s-o schimbăm c-o aventură. Ori altă schimbare care să ne scoată din ritmul firescului nefericit. Atunci se impune o schimbare în cunoașterea SA și ajutorul ce-l primim cu răbdare.

1643.Treziți-vă neputincioșilor e al 12-lea ceas

   Ce fel de bătaie luăm (fiind părăsiți de EL, din cînd în cînd) de mii de ani : boli,  accidente, lipsuri și nevoi de tot felul, constrîngeri, războaie, nedreptăți cu duiumul și cîte și mai cîte, ce ”bine” le încasați și rău vă merge, vouă și a lor voștri. Și nu puteți face nimica, că vă complaceți, în loc să vă îndreptați, vă pregătiți la fundul gol.   În loc să aveți gîndire de om ce-L urmează să vedem corect ce ne mai rezervă viitorul.
   Din poziția de om întreg și nu de terfelit și îngenuncheat, terminat și chiar un neștiutor. Aburit și orb de nedreptatea lumii inconștiente de EL și cum va fi să fim cum trebuie. Nu vă vine a crede că-i așa, treziți-vă neputincioșilor e al 12-lea ceas!
   Că vă ia cu farașul, și nu vă lasă, că-I sînteți ai LUI, chiar nedrepți, dar e păcat că veți fi. De planul doi, obraznicii din omenirea SA, ce nu pot fi cum trebuie. Și urmașii voștri vă vor reproșa nevrednicia, împidicîndu-i și pe ei fără să știe.
   Oare înțelegeți ? De ce cît de cît vi se ”întîmplă” atîtea, că nu vreți să fiți cum trebuie. E rea voință, încăpăținare de catîr, prostie, cînd așa de clar EL v-o zis. Să vă schimbați cum trebuie, că altă cale nu-i, și vă și forțează din spate să vă îndreptați. Ce mai așteptați, minte cu ce mijloace oare doriți să vi se inoculeze? Sigur nu se va ajunge aicea, ci vom vedea cum va fi.
    Încet, încet vor apărea cei ce-L respectă și alte existențe vor duce, parcă în alte vieți. Și voi nedrepții cu ale voastre neputințe, veți fi ignorați și dați la o parte de pretutindeni. Cetățeni de categorie inferioară, ce nu se pot îndrepta, și recunoaște pe EL ce ne conduce, de vrem ori nu.
   Veți îndura nenorocirile în continuare, ori vă va fi schimbarea în vedere cum ne cum? Cu tărie multă și virtuți adevărate de dezmeticire adevărată, fermă și clară. Timpul acesta ce în lume-s dați de SUS, răul și binele să ne încerce, de știm ce trebuie. Va fi perimat cît de curînd și schimbările se vor succede cum trebuie, încă  nu merităm a ști. Încă ceva vreme mai e și vine din nou EL, să ne mai îndrumeze.