4384..Nu ne iese.

  Cine-și mai asumă ceva azi, rarități, majoritatea chirciți de neputințe căutăm scăparea pe spatele altora, să fim purtați. În spinare de alții mai de fraieri, mai neîndemînatici la a da din coate, cine poate oase roade ceilalți numai macră de se poate. Ne-am procopsit și noi și alții cu moda nelegiuților în fruntea noastră peste noapte, o noapte din care ziua nu-i la vedere.
  Înnoptăm că asta-i moda de foarte multă vreme încotro cauți numai nepăsare, interese meschine, religii din interese ascunse. Dumnezeu nicăieri cumsecade nu-I căutat cu adevărat, E și greu nu ne vrea oricum, mai bine ne lăsăm păgubași. De așa Pretențioasă Divinitate ce ne cere marea cu sarea și ne dă viața, dar merge și așa viața de la sine, cred majoritatea.
  Și ne înșelăm pe capete, la o adică dăm de necazuri și cu toate învîrtelile și supremațiile nu ne iese pasența și-o sfeclim.

4354..Ar trebui să ne dezmetice.

  Ne credem tare deștepți și mai ales descurcăreți, în sensul rău la ceea ce de fapt trebuia să fim răzbătători. Și nu reușim așa îngînfați, limitați de neputințe, totu-i o uriașă încrengătură de puneri în scenă de mai SUS și chiar CER-ul nu-I. Ceea ce ar trebui să fie, ci o mare cacealma ce ni se pare Absolut corectă și nu-I, sîntem duși de nas și facem ce nu prea gîndim bine.
  În cadrul acesta de mari proporții al ducerii cu preșul, ce ni-i dată a o trăi, oarecum implicați, doar oarecum. Că sîntem inconștienți și aburiți cît încape de nu ne vedem pe noi ce de fapt sîntem, deocandată nu putem fi mai acătării. Închistați în limitări tare năstrușnic programate ne ducem o viață de azi pe mîine nu prea conștienți de  necunoașterea vieții și a celor ce sînt.
  Și nu le dibuim, chiar de viețuim pe aici doar însăilăm o existență colectivă globală, ca orbii ne văzînd cu așa ochi de melc mai nimica, ce ar trebui să ne dezmetice.

4026...Ce-s date lumii să ne alunge.

  Tot mai mulți oameni își dau seama de nemernicia religiilor de tot felul. Ce-s locașuri și funcții ale unor neputințe în fața SA, izolați de adevărul SĂU. Și de omenia ce ar trebui să ne caracterizeze pe toți, în cîte funcții neroade. Ce nu rodesc, ci-s bîntuite de părăsiri și necazuri, ce EL ni le dă să ne dezmeticim. La realitatea doar a LUI, dar nu-i chip în așa lumesc urîțit și fudul.
  Fără Dumnezeul Cel Adevărat, Cel VIU din CER, ce nu-L doresc netrebnicii. Știu ei de ce, că-I aspru cu prostia și nedreptatea, neîndurător cu neputința în fața SA. Și fărădelegea la rang de religie, necurățenia și minciunile cu toptanul peste tot. Nu-i lăsată în pace omenirea să-L afle în tihnă domoală ne aburită de cîte tărășenii.
  Ce-s prin lume date să ne alunge de lîngă EL și să aflăm ne cumințenia, suferința, moartea prematură.

3810..Doar o afirmare exterioară la o modă

  Doar gesturile colective exprimate individual cu privire la o religie îs de pomană. Afirmarea unor neputințe perpetuu ce ne duc de nas prin viață și o ducem cumva. Normalitate ar fi să ne ținem cu EL doar aproape de o viețuire cumsecade. În societatea oamenilor, chiar de aceștia încă nu-și dau seama de nevoile lor. Cu adevărat trebuincioase, nu sporadice porniri niciodată cum trebuie afirmate.
  Istoria nu ne consemnează de nu știm a fi oameni adevărați într-o lume adevărată. Fuga doar după o imagine trecătoare, ce nu ține loc de statornicia omeniei adevărate. Între oameni cu cunoașterea și urmarea datoriei în fața SA demne. Măcar singuri să-I fim cum trebuie, căutînd și familia și apropiații, măcar să-i facem. Cum e nevoie a trăi, prin exemplul personal mereu menținut cumsecade.
  Deci nu doar o afirmare exterioară la o modă lumească oarecum, că-i irosire de viață.

3598.Calea cît mai corectă în termenii vizați de SUS pentru noi de jos

  Mereu găsim soluții strict lumești, omenești, fără a ține cont de EL și noi ca un întreg cumsecade. În fața LUI, ci bîntuiți de neputințe în îndreptări corecte între noi și-n fața SA. Ne lecuim de ceea ce-i cazul și ne privește strict necesar să devenim oameni de omenie. Fofilîndu-ne mereu cu cîte închipuiri puse în practica înstrăinării de calea dată și mereu negăsită.
  Degeaba ne sînt date de cînd lumea încercări diferite, lecții de urmat pentru a ne veni mintea la cap. În vederea alăturării corecte de EL și „comunul” dăinuirii pe acest Pămînt. În vederea aflărilor de viitor alăturea oarecum, nu tot pe loc în năstrușnice împotriviri. Ce ni-L tot fac cu neputință de a-L ști cu adevărat cum ne trebuie în devenirea folositoare.
  Poate nu-i una singură, dar e de aflat calea cît mai corectă în termenii vizați de SUS pentru jos.

3582.Noi ne fiind cum trebuie mai e încă de lucru, deocamdată

  Nepăsarea, învingerea omului de el însuși prin neputințe, nedreptăți și imoralitate. Nici nu mai zic de EL, că nu-i loc în așa panoplie de delăsare nedemnă de omul ce EL ne-o tot dat. Să-I fim prin preajmă măcar, de nu mereu cu EL și fără EL să nu facem un pas. În aflarea corectă a vieții date mulțumitoare, împlinite în bine și utilul omenirii.
  Cumsecade mereu tot amintit doar ne va și veni mintea la cap și cum trebuie. Să devenim, nu-i chiar ușor, dar cu voință totu-i posibil să voim doar ferm și clar. Neclintiți în fața vieții care ne tot încearcă mereu de ținem la nevoi și necazuri. Dar să nu ne lăsăm învinși niciodată, că și EL ne sprijină de are pe cine. Să-I tot demonstrăm neclintire în fața SA și a tot ce trebuie știut și urmat să fim.
  Cum ne preconizează doar EL, deocamdată, noi ne fiind cum trebuie mai e încă de lucru.

3071.Plătite peșin de toți și de cei ce nu par a fi deloc

  Sîntem foarte nestatornici, influențabili, îndîrjiți în neputințe prostești chiar unele. De nu-L știm corect să căutăm schimbarea bună durabilă, adevărată. Devenind demni aI SĂI creați pe Pămînt, unici în felul nostru și cu un viitor în aflare. Schimbarea ne va însoți vreme îndelungată, răbdători și cu voie bună, vom ști.
  Fiind de asemenea o vreme sortiți cernerii și aflării căi de urmat și ocolișurile. Dîmburile, cu aspre povîrnișuri, pieptiș de îndrumat, cocoțarea fiind nedreaptă. Va fi sancționată, singuri căutîndu-ne drumul, cărarea, bătătorită ori ba, afla-vom de ea. Vinile plătite peșin de absolut toți vinovații, ce poate nu par, dar sînt, ei știu.
  De asemenea înălțătoarele culmi ce ni le construim și altora de folos, pot fi unicate. În viață neordonată și ne curată bec, ci cu destule ferfeniță trebuințe demne. Așa sîntem de cînd lumea și cu plusuri și cu scăderi, doar să fim cu frică de EL, Adevăratul, contează.

3050.O vom duce-o așa pînă ni se termică acreditarea

  Ne dăm seama de neajunsurile firii noastre, nu toți și mereu conștienți de neputințele. Ce ne domină viața, de ce nu probăm a le atenua măcar, de nu a le lăsa deoparte? Știu fac parte din noi, așa ne-am obișnuit cu toții, delăsători, lași în a ne modifica. Mai bine să se schimbe ceilalți decît noi, înțepeniții în nedreptăți, rele și urîte porniri.
  Lăuntrice ce dau pe afară, prăpădind mîndrețe de om ce altfel am fi cumsecade, nu? Nu-i lucru ușor să ne schimbăm în bine și cu bun-simț între oameni, dar se poate, de vrem neapărat. De nu o vom duce-o așa pînă ni se va termina acreditarea de SUS și pe urmă. Dumnezeu cu mila, că noi vom necăji, la o adică, ca de obicei mereu ratîndu-ne menirea.
  Sfîrșind de regulă ne împliniți, neștiutori de cum trebuie să fie un om în fața SA și-ntre oameni. Nu degeaba-i vorba aceea, că ai trăit degeaba, nu ai învățat nimica, chiar de ziceai că înveți. Tot neștiutor mori, fără EL și nedrept între oameni, asta e.