4354..Ar trebui să ne dezmetice.

  Ne credem tare deștepți și mai ales descurcăreți, în sensul rău la ceea ce de fapt trebuia să fim răzbătători. Și nu reușim așa îngînfați, limitați de neputințe, totu-i o uriașă încrengătură de puneri în scenă de mai SUS și chiar CER-ul nu-I. Ceea ce ar trebui să fie, ci o mare cacealma ce ni se pare Absolut corectă și nu-I, sîntem duși de nas și facem ce nu prea gîndim bine.
  În cadrul acesta de mari proporții al ducerii cu preșul, ce ni-i dată a o trăi, oarecum implicați, doar oarecum. Că sîntem inconștienți și aburiți cît încape de nu ne vedem pe noi ce de fapt sîntem, deocandată nu putem fi mai acătării. Închistați în limitări tare năstrușnic programate ne ducem o viață de azi pe mîine nu prea conștienți de  necunoașterea vieții și a celor ce sînt.
  Și nu le dibuim, chiar de viețuim pe aici doar însăilăm o existență colectivă globală, ca orbii ne văzînd cu așa ochi de melc mai nimica, ce ar trebui să ne dezmetice.

2220.Ne pare că EL greșește și-L judecăm

  Facem ce facem și ne întoarcem mereu la nepriceperea noastră în raport cu EL. Dar ne dăm ai naibii de deștepți și-L contrăm cît putem dîndu-ne rotunzi de-i vai de noi. De neștiutori, dar ne pare că EL greșește și-L judecăm, ca-n cazul biblic a lui Ezdra. Ce acum mii de ani o făcut ce i s-o cerut de SUS și azi cred, ca și atunci mai puțin. Ne avînd toate datele problemei, cred că-i bine să-I dăm LUI crezare.
   EL are gînduri cu noi în diferite etape ale istoriei noastre, ce nici nu știm. A le aprecia, că nici nu-s consemnate, așa s-o vrut și așa vor rămîne. De nu ne vom învrednici a afla cîndva, cu folos ori ba. Depinzînd doar de EL de ne va înlesni. Ca și acuma dorindu-ne îndreptarea înainte de a păși într-o nouă etapă a cunoașterii programate de cînd lumea.
   Noi habar nu avem nimica și îL ignorăm cu toate că EL ne-o atras atenția. Asupra îndatoririlor noastre față de noi înșine și EL. Deocamdată fără o reacție pe măsură din partea noastră, văzîndu-ne de ale noastre.

1957.Normalitatea-i o punte îngustă

   Ne credem strașnici deștepți, nu ne ajunge nimeni la nas, așa de sus ni-l purtăm. Chipurile, de sîntem așa, nu sîntem departe de  prostie, așa că reveniți-vă oameni! Că la fel ca și nebunia și-n deșteptăciune e să nu exagerăm, să sărim pîrleazul. Normalitatea-i o punte îngustă, greu de menținut pe ea, doar să circulăm. Tentați s-o încălecăm și greșim, făcîndu-ne de rîs și nu ne place, mai bine potolirea.
   De aflat lucruri serioase, nu sîntem în stare, limitați de SUS, nici nu bănuim asta. Nu merităm, că nu sîntem cum trebuie în lume și-n fața SA. Mai e cale de aflat cum e de făcut și să facem să fie bine. Și pe urmă să ne dovedim agerimea minții în a-L ști corect. Nu așa de mîntuială, tot prin minciună și închipuiri false LUI și nouă.
    Deci limitați, nu putem decît avea o credință în diferitele domenii ale existenței. Nimic sigur, ci bîjbîim în semiumbra lăsată în lume de EL, ca să ne potolim. Mai întîi și pe urmă se va vedea în ce relații vom putea fi cu EL, mai întîi. E cale de aflat în față și nu prea sîntem capabili de multe încă-i greu cu felul nostru  de a fi și EL, cam neclintit.