4354..Ar trebui să ne dezmetice.

  Ne credem tare deștepți și mai ales descurcăreți, în sensul rău la ceea ce de fapt trebuia să fim răzbătători. Și nu reușim așa îngînfați, limitați de neputințe, totu-i o uriașă încrengătură de puneri în scenă de mai SUS și chiar CER-ul nu-I. Ceea ce ar trebui să fie, ci o mare cacealma ce ni se pare Absolut corectă și nu-I, sîntem duși de nas și facem ce nu prea gîndim bine.
  În cadrul acesta de mari proporții al ducerii cu preșul, ce ni-i dată a o trăi, oarecum implicați, doar oarecum. Că sîntem inconștienți și aburiți cît încape de nu ne vedem pe noi ce de fapt sîntem, deocandată nu putem fi mai acătării. Închistați în limitări tare năstrușnic programate ne ducem o viață de azi pe mîine nu prea conștienți de  necunoașterea vieții și a celor ce sînt.
  Și nu le dibuim, chiar de viețuim pe aici doar însăilăm o existență colectivă globală, ca orbii ne văzînd cu așa ochi de melc mai nimica, ce ar trebui să ne dezmetice.

3763...Să ne învățăm a fi între noi corespunzători

  Sîntem tentați unii mai cu moț și oarece cunoștințe, să zică că știu ce trebuie. Se înșeală, în astă lume așa limitată de neputințe și opreliști de SUS. Cu toate avîntatele luări cu asalt a unor cunoștințe deosebite în lume. Nu putem ști Esențele vieții și ce-i viața și toate celelalte în legătură cu noi și natura Pămîntului. Degeaba încă nu merităm și nu avem habar cum e de făcut încă, necorespunzători.
  Cum îi sîntem în fața LUI și-ntre noi de asemenea nedrepți și imorali. Și cîte alte neajunsuri ce ne îndepărtează de calea căutată de EL pentru noi a ne adapta. Încă nu dăm dovadă că am vrea cît de cît și cred că nu-i vremea. Semnalizarea de SUS încă nu-i pornită și nu știm cînd va dori EL să-I fim pe fază. Vom avea destule de aflat și renunțat la numeroase necuviințe și luarea altora.
  Cum trebuie în primire să ne învățăm a fi între noi și cu EL de asemenea corespunzători.

3338...Chiar de pare la fel ca a celorlalți nu e

 Oricît am fi de mulțumiți de noi înșine, de viața ce-o avem, nu simțim oare o limitare? În timp ni se tot par că altele-s mai acătării trăiri, ca ale noastre. Ne înstrăinăm, dăm înapoi de la ceea ce sîntem, pierdem controlul firii. Că-n definitiv viața e unică în felul ei deosebită, dat fiecăruia cum nu putem noi stabili. Splendid de necunoscută și înfricoșătoare de nu ești cu toate acasă, împăcat cu ce e.
  În aflare cum ți-i dat, că nimica nu-i la ruletă, ci-s  bine chibzuite Undeva. Pînă nu mai ai ce căuta pe Pămînt, plecînd, se zice singur, o fi, dar iei cu tine. De ai ce lua, ce ai agonisit, ai trăit, de bine de rău, asta e și așa vei fi primit Acolo. Despărțirea de ceea ce lași aici e unică, conștientă ori nu, depinde tot de Ceva ne știut încă. De ai îndreptarea convenită și pricepută, urmată, învățată, altă viață finală ai.
  Chiar de pare la fel ca a celorlalți nu e, ci-i după cum meritai, mulțumit și apropiații știu.

3314.Doar cei chemați în liniștea lor impusă de SUS și atît, restul cu mila și ce-o mai fi fost

   Așa de limitați sîntem nu vedem mai mult de lungul nasului, uneori greșim. Dîndu-ne cu părerea, că-s desăvîrșiri în trăiri deosebite artele, cultura, filosofia. Îs pentru omenire cum sînt și utile acolo unde li-i locul, dar nu-s de generalizat. Că-s vîrfuri de ne atins, o fi pentru omul de rînd, dar pentru toți credința-i dominantă. Conduce și se știe, doar că nu știți să deosebiți binele de rău, și-i rău.
  Greșindu-I, nu ne lasă, ci ne părăsește de-I sătul de nedreptățile ce încrezuți le înfăptuim. Ne păsîndu-ne  de EL și plătim de ne sar capacele, în necazuri cu duiumul. Încrezători în minciuni și închipuiri păgîne toate, de izbeliște urmîndu-le-I sîntem. Dezorientați, dezinformați, mințită dreptatea, ce mai vreți sîntem la cheremul nedreptății lumii și așa ne trebuie și plătim.
  Dezmeticirea-i în lume dintotdeauna, dar cine o văzut-o cu ochi buni? Mă rog, doar cei chemați în liniștea lor impusă de SUS și atîta, restul cu mila și ce-o mai fi fost.

3105.Îndelungată păsuire oarecum, îndurată și de EL, dar e timpul pornirii dezmeticirii

  Cu tot avîntul cunoașterii pe plan mondial, cam în orice domenii omenește cum putem. Limitați, fără EL și în nedreptatea lumii actuale, nu putem relaționa cu EL. Deoarece cei mai destoinici dintre noi, ce-s în față propulsați, în fața SA nu-s corespunzători. Nu fac nici cît o ceapă degerată, de nu-s cum trebuie între oameni și să-L știe cu respectul cuvenit.
  E bai mare, din așa dilemă degrabă nu vom ieși, de nu vom consimți că Spiritul. Conduce totul și nu rațiunea și cîte alte închipuiri deșarte, nouă și-n legătură cu EL și noi. Implicînd o cunoaștere schimbată cum trebuie de acum înainte, nu deodată, Dar de luat serios în calcul, dezbătută ferm și clar, fără alte tărășenii nedrepte LUI și nouă. Fiind porniți nu pe greșite căi, ci cu dreptatea SA mereu în față viețuind.
  Modificîndu-ne integral și radical conduita față de existență, cum ne cum, asta e. Așa-i normal și să ne venim în fire, că-i greu după așa noian de minciuni și fărădelege. Îndelungată păsuire oarecum, îndurată și de EL, dar e timpul pornirii dezmeticirii.

2234.Porniți să schimbăm dar lipsește la ce de raportat

  Că unii își mai dau seama de cîte ceva acolo mai de Doamne ajută, dar limitați. De nedreptatea ce ni se face nouă și LUI, nu facem mare brînză, încurcăm bune cu rele. Porniți să ne schimbăm dar ne avînd la ce ne raporta corect, eșuăm lamentabil. Nu-I cunoscut lumii, ci nedrepte închipuiri, false căi de izbeliște.
  Chiar de avem ieșiri eroice, fără Baza vieții în societate, ne liniștim nepricepînd mai nimica. Că or fi căi de aflarea SA, se poate încă interes în lume nu-i destul. Și EL dorește mai întîi moralizarea, facerea binelui între oameni și pe urmă îndreptați. De reușim putem gîndi și aflarea LUI, deocamdată ascuns de nedreptate.
   Ne trebuie și răbdare multă ca să-L aflăm cu curaj din hățișul de nedreptate. Ce I s-o făcut și încă I se face și din ne știința LUI adevărată, poate prostie. Că-i o luptă sigur e, dar deocamdată puțini demni de ea cu adevărat se arată.

2047.Nici nu au cum percepe lumea cu adevărat

   Nedrepții nu pot crede că se poate reuși în viața asta, pe Pămînt, deplin și corect. Ne știindu-L corect, îs limitați în toate cele și de mai sînt și nedrepți între oameni. Nici nu au cum percepe lumea cu adevărat, nu li se permite de SUS, nu merită. Văd ce văd, dar neclar, fiind fără conștiința necesară îndreptării, limitați din fire neputincioasă.
   Nefireștii îs purtați de tumultul  de neînțeles al lumescului ordinar, ne pricepînd nimic din viață. De colo colo, neputincioși, ca niște cadavre vii în descompunerea de aici. Rateuri umane ce nici CER-ul nu și le-o dorit, sperînd în bine, dar nu s-o putut. Zăpăciți unii de religii strîmbe, iluzii deșarte ce se plătesc în fața SA.
   Fiecare în dreptul său neinspirat corect, pe căi greșite-n viață, după un timp. I se termină vremea și-ncep problemele, unele mai ușoare altele mai aspre. Părăsiți cu diverse atenționări și trageri de urechi, doar le va veni mintea la cap. De regulă lipsind Baza vieții din lume-s pierduți, neîndrumați corect, încet dispar. Pînă aproape în ultimul moment EL ne așteaptă să ne dezmeticim bine înspre EL.