4416..Ne dorind dezmeticirea.

  ÎI place să aibă ultimul cuvînt, ultima acțiune, totul ce-L demonstrează pe Pămînt și-ntre noi oamenii, datori LUI mai pe față. Mai domesticiți într-ale SALE cu noi ăștia neascultătorii, nebăgătorii de seamă în fața SA, nici între noi și nici în natură. De legămîntul cu EL de odinioară, între timp fugăriți din fața SA, am și uitat ce-i de capul nostru, uitîndu-ne capul cu desăvîrșire.
  Luați de apa tulbure a lumescului și azi mai dihai decît odinioară, cu toate că nu-i nimica nou sub soare, decît aparente deslușiri. Moderne aplicări ale nelegiuirilor dintotdeauna asupră-ne încurcîndu-ne singuri în hățișul neputințelor de tot felul. Uitîndu-ne măsura dată cît sîntem vii în fața SA CEL Veșnic VIU, raportîndu-ne eronat și fudul minciunilor închipuite în lipsa LUI.
  Dintre noi pe față, căutîndu-L unde nu-I, anumea făurind coclaurile nelegiuirilor profunde, anapoda LUI și nouă în plată simțită, ne dorind dezmeticirea încă!?

3962...Nepricepînd-o mai deloc

  Semnele voinței SALE, și orice-L chezășuiește pe Dumnezeu pe Pămînt ne interesează. Dar trăind nesătui, neputincioși printre minunile SALE mereu, nu le mai vedem, ne-am obișnuit cu ele și mereu altele noi ne tot dorim. Altele complet diferite, săritoare în ochi, ori EL să ne vorbească, e dificil cu așa pretenții, cît de multe-I cerem și nimica de se poate. Să nu-I returnăm, nimica cerut, ce să-L mulțumească, astfel mult nu ne merge și ne lasă în părăsire.
  Trebuie să ne tot frămîntăm noi deștepții, nelegiuiții fără minte să nu mai plătim neputințele de a fi oamenii pe care-I vrea. Și pînă nu ne îndreptăm cu realizări bune, ce încă nu demonstrăm și așa nemulțumiți. Tot plecăm de pe Pămînt în neștire de a fi oameni cum numai visăm, fiindu-ne imposibil. Din vina noastră needucați, netrebnici și șmecheriți în nelegiuiri nu putem fi mulțumiți!
  Trebuie îndreptarea strașnic zisă nouă, altfel trăim viața degeaba, nepricepînd-o mai deloc.

3827...Combinații tinere de moarte

  Calamitatea originară însoțitoare de lume umană pe Pămînt, nepotrivirea cu EL. Ne tot costă, neîndemînatici în cadrul legal al SĂU dat nouă în folosință îndelungată. Ne-am oprit din creșterea împreună cu firescul CER-ului de pe aici, incoerenți. Buimaci chiar de Ziditorul e prim preajmă mereu nu-L simțim, nevrednici.
  Ne consideră de EL și formarea trebuincioasă că nu ni se potrivește. Pășim prin viața dată nepăsători, fiecare pe calea sa, EL neștiut de noi. EL deocamdată așteptîndu-ne dezmeticirea, civilizați sîntem pe cale nu încă bună. Nici moralizați și culmea nici de EL înștiințați din firea lucrurilor, ci hoinari fără căpătîi. Plăsmuim încă arătări neroade de închinare strîmbe în plată sucombăm întruna.
  Nefirească trăinicie pe promise plaiuri de dor și fast, combinații de moarte tinere.

3703..Zările de înfiorare tristă lor se vor vedea

  Ne încredem în minciuni într-atîta zicîndu-ne că nu ne e nevoie binele, utilul. Frumosul, fericirea chiar de pe Pămînt, ci doar aceia ce v-o tot promit nemernicii. Undeva unde-s favorizați cei ce urmează NT și zeii și necurățenia de pe acolo. Nici de cum de EL nu-I vorba și de îndreptarea voastră, preconizată de SUS, ci tărășenia. Întruchipată de nedreptatea de cînd lumea și CER-ul o lăsat lumea pe așa probă.
  Și încă-i caznă mare de a se dezmetici neputința în vigoare tare, suflecată și părăsită. Dă de grele și mereu necazuri și moarte cu adevărat, zguduitoare, dar tot degeaba. S-o învățat a minți și pe asta găsind de toate felurile motive și rezolvări cu capul spart. Însă nu le pasă că vremea n-o trecut cu totul, mai e ceva și atunci se va cutremura firea netrebniciei.
  Puterea necurățeniei, nedreptății va păli deodată, zările de înfiorare tristă lor se vor vedea.

3486.Cîntărindu-ne în raport de și cu EL mereu viața în contact cu lumea

  Da oarecum e o programare strictă de SUS aici pe Pămînt, oarecum  deoarece ni se dă posibilitatea. Sîntem așteptați a ne schimba în mai bine mereu, neluînd în considerare răul niciodată. Cît trăim evitîndu-l mereu ca să ne fie și nouă bine, bine dai bine găsești. Cu toate că răul e mereu în preajma nostră, oricînd la îndemînă a-l înfăptui.
  Și urmările ne costă mereu, părăsiți noi și ai noștri o sfeclim, ratîndu-ne viața ce ne va nemulțumi. În final întrebîndu-ne de ce am trăit, de nu ne putem bucura pînă la final de existență. Satisfăcuți măcar cît de cît, de nu putem fi și bucuroși și împliniți deplin cumsecade ca oameni ai LUI. Nu de izbeliște lăsați din mîna SA, ci-n colaborare măcar cît merităm simțindu-ne de folos aici și Acolo SUS.
  Să nu ne îmbătăm cu apă chioară, oameni cu minte și spirit Divin, că sîntem lăsați jos să ne dumirim mereu. Ce și cine sîntem, deci uitarea nu ni se impune, ci iertarea și de una și de alta cît putem fi de buni, să fim! Cîntîrindu-ne în raport de și cu  EL mereu viața în contactul cu lumea.

3254..Ci și închipuirile îs nevoie de educat cum trebuie, e amețitoare relația de nu ești hotărît

  Lecția ce ne-o tot dă EL de cînd sîntem pe Pămînt e dură, nu-i entuziastă, decît pentru unii mai apucați. Ne cunoscători ai LUI și a omului cît poate fi, cît poate duce din relația cu CER-ul. Ce-i dificilă, greu potrivindu-ne cu EL și-n privințe îndelung cunoscute, altfel e zăbavă. Nu-I permisiv și noi zglobii nu putem fi, ci urmînd o severitate acătării și greu de priceput.
  Ni-I foarte departe și se ține așa să ne fie de nu știm să-L aflăm cumsecade, cînd ni-i dat. Nu oricum și oriunde, ci-n limite ne bănuite corect de noi, imaginate, de cele mai multe ori rămase. În urma SA, ce tot evoluează și-I și conservator în relații ce ni li-o impus odinioară. Să ni le reamintim ferm și clar de ținut tot așa și ceea ce vrem sincer bun și cu adevărat demn.
  Tărîmul datului firii noastre să nu-l părăsim, că-s riscuri uriașe în viață și nu numai. Ci și închipuirile îs nevoi de educat cum trebuie, e amețitoare relația de nu ești și hotărît. De foarte multe ori iar și iar, te tot întorci și reiei de la începuturi continuu. Și tot de unde rămăseși, aflîndu-ne calea.

2839.În viață erau de invidiat, ce tari se țineau

  De regulă cei răi plătesc oarecum și nu scapă de aici cum doresc, situații și situații. Dar sînt și cazuri cînd nedrepții de pe Pămînt nu pot plăti cît sînt în viață. Vor rămîne datori urmașii, pînă la a cîta generație vrea CER-ul. Ori se vor îndrepta de pot, că-s diferite potențiale în timp și spațiu și aici și dincolo. Deci dincolo, ori cine știe cum? Doar EL și Lumea SA, noi ne știind și contabilizînd.
  Zicem dezinformați, că nu merităm altfel să fim, că nu s-o făcut dreptate! Sîntem așa mici și neimportanți în caruselul lumii, acesteia și pe deasupra și groaznic de nedrepți. Neputincioși în bine și îndreptarea cerută SUS, că nu mai putem avea cuvîntul. În fața LUI și colac peste pupăză, nici nu-L știm bine, ci-L discredităm mereu. Deci ioc recunoaștere și la fel recompensă.
  Și caracterele cele mai tari, de ne cuprins de unii și alții, în mod obișnuit. La scadență nu-și găsesc astîmpărul, fiind percepute SUS, nedrepte și simt asta. Autoevaluarea, chiar de-i aproximativă, tot știu ce-i de știut pentru ei și-s nesiguri. O viață au fost de invidiat, ce tari erau și se țineau în fața celorlalți, și acuma?!

2781.Nu înțelegem multe și triști trăim neîmpliniți

  Că oriunde pe Pămînt e loc de visare și aprofundare a cunoașterii noastre încă mici. Incipiente în diverse domenii ce ne sînt strașnic umbrite de EL, că nu merităm aflarea. Și omul o reușit diverse construcții și realizări și așa obstrucționat, în care-i mare. Sînt de admirat, dar gîndiți-vă de eram lăsați în pace și-L respectam cum se cuvine, ce mai eram împreună cu EL.
  Că nu înțelegem multe și triști ne tot ducem traiul neîmplinirilor și datorită lipsei LUI. Dintre noi, chiar nici nu ne dăm seama și-i așa o îndelungată prea îndelungată. Lipsă a LUI și a nostră cu EL, izolați și neîmpliniți, nici unul Nici Altul. E de gîndit bine ce și cum e de făcut în mod serios, că EL ne așteaptă. Și să nu-L mai facem să ne aștepte, pierzînd pe mîna noastră așa oportunități întruna.
  A că avem religiile ce se pretind în legătură cu EL, aiureli, hai să fim serioși. Nici în spate nu-i doare de EL și noi, ci de lor treburi înțepenite în multe și mărunte. Străine și de EL și de noi, de asta și ne merge așa și lor la fel neinspirate în fața SA.

2657.Ci încă ignorat și interpunîndu-I-se un necurat

  Noi pe orbită joasă pe Pămînt, EL printre Universuri, cîte or fi? Și pe Pămînt printre noi ne simțit defel, ci încă ignorat și interpunîndu-I-se un necurat strămort. ÎL înjosim, ca niște nesimțiți ce sîntem și vrem pomana LUI, Ține la o ținută a SA. Noi beșteliți în fel și forme de nevoile-atenționările SALE, nu ne dumirim și pace. Încăpăținați în neputința nedreptății firești umanității fără EL, o ducem în neștire.
  Poate-i un moment hotărîtor, un hop în evoluția noastră spre desăvîrșirea omenirii. Înspre un CE, neștiut acuma, EL poate ne dorește să-L știm ca o ultimă încercare. De nu se va putea, poate singuri în timp, ne vom da seama de unele și altele. Progresînd mai anevoios, dar tot fără EL, cine știe ce va mai urma? Se va ține la distanță de noi, urmărindu-ne evoluția cunoașterii Universului, mai altfel.

  Ne simțindu-se dator să ne tot altoiască și vom găsi și noi un fel de a fi mai acătării. În relațiile interumane, chiar de-L vom ignora, cumva ne va lăsa în pace?!

2307.Aflîndu-ți calea, totu-i să fim pe fază

  Timpul trece, noi sîntem dați cu un scop pe Pămînt, de-l pricepem, bine de nu. Nu-i chiar rău, că-n timp se îndreaptă multe, aflîndu-ți calea, totu-i să fim pe fază. Cînd nu ești pe fază și-ți refuzi să zicem o atenționare de-a SA, nici nu cred că se poate. Cred că nu te va lăsa în pace de loc, cine știe? Eu am răspuns entuziasmant de prima dată și durează, între timp am mai fost contactat.
  Sînt și atenționări așa mai obișnuite către fiecare și de regulă acelea nu sînt recepționate corect. Nu-s pricepute, de exemplu : cînd te îmbolnăvești, ori ai un alt necaz oarecare și în familia de care ții, la acestea la fel trebuie să reacționăm. Contactîndu-L, cum putem că-I în spatele tuturor atenționărilor ce ne privesc, EL E Singurul Responsabil din CER de noi vii de pe Pămînt.
  Și orice ni se întîmplă EL știe și-i de luat legătura cu EL, ca să se rezolve. Cînd nu poți, e de căznit atîta pînă afli răspunsul, nu te lăsa, sigur de vrei vei afla un răspuns și vei ști ce-i de făcut. Sînt oameni cu foarte multe probleme și încurcate, toate de dorești tu implicatule, le vei ști.

2047.Nici nu au cum percepe lumea cu adevărat

   Nedrepții nu pot crede că se poate reuși în viața asta, pe Pămînt, deplin și corect. Ne știindu-L corect, îs limitați în toate cele și de mai sînt și nedrepți între oameni. Nici nu au cum percepe lumea cu adevărat, nu li se permite de SUS, nu merită. Văd ce văd, dar neclar, fiind fără conștiința necesară îndreptării, limitați din fire neputincioasă.
   Nefireștii îs purtați de tumultul  de neînțeles al lumescului ordinar, ne pricepînd nimic din viață. De colo colo, neputincioși, ca niște cadavre vii în descompunerea de aici. Rateuri umane ce nici CER-ul nu și le-o dorit, sperînd în bine, dar nu s-o putut. Zăpăciți unii de religii strîmbe, iluzii deșarte ce se plătesc în fața SA.
   Fiecare în dreptul său neinspirat corect, pe căi greșite-n viață, după un timp. I se termină vremea și-ncep problemele, unele mai ușoare altele mai aspre. Părăsiți cu diverse atenționări și trageri de urechi, doar le va veni mintea la cap. De regulă lipsind Baza vieții din lume-s pierduți, neîndrumați corect, încet dispar. Pînă aproape în ultimul moment EL ne așteaptă să ne dezmeticim bine înspre EL.

1970.Încă mai au pași de făcut, numai EL știe

    Rolul omului pe Pămînt, că nu-i o simplă viețuire ca animalele, cum zic nedrepții că sîntem. Doar ei așa-s neisprăviți încă, mai au pași în timp, numai EL știind de fiecare. Pînă se vor dumiri ce și cum e cu ei, se vede că ne vom despărți și unii ne vor vedea. În schimbarea ce-o vom face, martori neputincioși și-n necazuri.
   Și dintre noi cei capabili ne vom ridica și vom fi cum trebuie. Cu toate că lumea-i strașnic amestecată, SUS se știe pe fiecare căt îl duce mintea și ce trebuie făcut. Condiția e să ne dezmeticim la timp și cu folosul proiectat a fi cum trebuie. Adica conștienți, cam greu e însă dar se poate, să aflăm devenirea noastră preconizată.
   Să ne dezvoltăm înspre ceea ce dorește doar EL și noi vom afla implicîndu-ne. Într-o desăvîrșire deosebită la capătul îndreptării ce ni se cere, așa insistent de SUS. Între noi ca oameni adevărați, corecți și să-L știm corect, adevărat cine-I EL.

1875.Trecători degeaba cum sîntem de foarte mult timp

   Că ne-am învățat nedrepți în lume și-n fața SA și credem că așa-i normal. Nu-i normal ci îndreptați din fire să existăm pe Pămînt și aflîdu-ne calea în raport cu EL. Nu trecători degeaba cum sîntem încă de foarte mult timp, ci statornici în menirea. Ce nu avem căderea a o afla, să ne învrednicim mai întîi, ș-om mai vedea. Doar EL știe ce ne rezervă continuarea vieții noastre pe aicea
   Nu ne-o creat EL doar pentru atîta, o viață searbădă și nedreptă. Cu atîta potențial ne pus în valoare ce-i în noi, decît în foarte mică măsură. Doar să ne dezmeticim că sîntem în sare a fi cum trebuie și alte existențe om avea. De aflat și cu alte năzuințe și probleme absolut noi și încă ne bănuite, dar să fim cum trebuie.
   Să ne dovedim capabili de a ne ridica la cerințele SALE, deocamdată. Îndreptîndu-ne între noi oamenii, cu morala la standarde tot mai competitive. De adevărata noastră ființă, ce încă nu-i cunoscută, fiind încă destul de sălbăticiți. De apucături și nedreapta lipsă a SA din lumea oamenilor. Va mai trece ceva vreme, că n-o văd o fugă contra cronometru.
   EL mai așteaptă ceva ce încă nu-i pe tapetul vremii și atunci cît de curînd. Altă aflare a trecerii noastre se va cunoaște într-un alt stadiu de dezvoltare. Intelectuală și mai puțin de ceea ce sîntem acuma. Totu-i posibil în limitele une-i ființe în schimbare ce vom fi, conectîndu-ne la Totul. Ce oricum facem parte doar că inconștienți, opriți de felul nostru de a fi încă.