4394..Fără EL.

  Ni se dau semne și cînd în sfîrșit le pricepem oarecum, ne dăm seama că-s de mai multă vreme în seama noastră a le vedea. Dar n-o fost chip, eram cu ale noastre micimi de viață și EL Acolo ne tot aștepta a-L vedea, înțelege cumva, nu-i ușor. Că de era mai acătării, dar nu-i, de tare multă vreme ne coceam la minte și-L știma cum ne pretinde, altă viețuire aflam.
  Nu-i timpul pierdut cu totul, ne așteptă dezmeticirea, cumpănită, la vremea aceea ce încă nu-i și va fi, afla-vom ce și cum atunci. Mai pe-ndelete, dar pînă atunci să ne căutăm ponderarea, potolirea între oameni, în natură cu dreptate și bună cuviință. Aflînd de putem și despre EL cît mai mult din adevărul ce ne desparte, din veacuri fugăriți din fața SA să ne îndreptăm.
  Acum că se poate și-i primit după cum vă ziceam și ne așteaptă, știind că omul e nestatornic fără credință am ajuns, fără EL, de nu-L știm cumsecade.

3962...Nepricepînd-o mai deloc

  Semnele voinței SALE, și orice-L chezășuiește pe Dumnezeu pe Pămînt ne interesează. Dar trăind nesătui, neputincioși printre minunile SALE mereu, nu le mai vedem, ne-am obișnuit cu ele și mereu altele noi ne tot dorim. Altele complet diferite, săritoare în ochi, ori EL să ne vorbească, e dificil cu așa pretenții, cît de multe-I cerem și nimica de se poate. Să nu-I returnăm, nimica cerut, ce să-L mulțumească, astfel mult nu ne merge și ne lasă în părăsire.
  Trebuie să ne tot frămîntăm noi deștepții, nelegiuiții fără minte să nu mai plătim neputințele de a fi oamenii pe care-I vrea. Și pînă nu ne îndreptăm cu realizări bune, ce încă nu demonstrăm și așa nemulțumiți. Tot plecăm de pe Pămînt în neștire de a fi oameni cum numai visăm, fiindu-ne imposibil. Din vina noastră needucați, netrebnici și șmecheriți în nelegiuiri nu putem fi mulțumiți!
  Trebuie îndreptarea strașnic zisă nouă, altfel trăim viața degeaba, nepricepînd-o mai deloc.