4394..Fără EL.

  Ni se dau semne și cînd în sfîrșit le pricepem oarecum, ne dăm seama că-s de mai multă vreme în seama noastră a le vedea. Dar n-o fost chip, eram cu ale noastre micimi de viață și EL Acolo ne tot aștepta a-L vedea, înțelege cumva, nu-i ușor. Că de era mai acătării, dar nu-i, de tare multă vreme ne coceam la minte și-L știma cum ne pretinde, altă viețuire aflam.
  Nu-i timpul pierdut cu totul, ne așteptă dezmeticirea, cumpănită, la vremea aceea ce încă nu-i și va fi, afla-vom ce și cum atunci. Mai pe-ndelete, dar pînă atunci să ne căutăm ponderarea, potolirea între oameni, în natură cu dreptate și bună cuviință. Aflînd de putem și despre EL cît mai mult din adevărul ce ne desparte, din veacuri fugăriți din fața SA să ne îndreptăm.
  Acum că se poate și-i primit după cum vă ziceam și ne așteaptă, știind că omul e nestatornic fără credință am ajuns, fără EL, de nu-L știm cumsecade.

3798...Conduita cerută și încă ne urmată între oameni

  O mare minciună ce se tot vehiculează-n lumea creștină, viața după moarte. O trăsnaie, nu știm nimica nu ne parvine de acolo-s căi și căi, bune doar pentru cei primiți. Ce și-au făcut cum trebuie viața printre oameni și-n deplin consens cu EL. Aici cît au trăit nu degeaba, fluieră vînt prin religiile necurate și nedrepți și imorali.
  Printre oameni, aflîndu-și sfîrșitul neconcludent ca oameni, cum ni se cere. Și deci dincolo tratați ca atare li se va pierde urma și de va mai fi o nouă încercare. Bine de nu, nu și altele vor fi combinațiile ce CER-ul le experimentează cu spiritele. Și gîndirile de începuturi umane pe acest Pămînt și în altele ce nu le dibuim.
  Nu ne privesc tare multe, încă așa de înstrăinați de EL și conduita cerută și încă ne urmată între oameni.

2421.Simplificare și neantizare a omenescului

  Sigur nu există supraviețuirea aceea ce-o preconizează creștinătatea, ori altele ca ea. Ci o altă formă de gîndire a LUI în care spiritele sînt Acolo la ele Acasă. După un proces de simplificare și neantizare a omenescului din fiecare. După cum e programa CER-ască, ce nici într-un fel n-o știm încă. Că fiecare încă în acestă lume nedreaptă, cînd e dincolo parcurgem un proces de îndreptare.
  Și cunoaștere a ceea ce nu am făcut cum trebuia în viață, purificîndu-ne, oarecum. Gîndirea ce însoțește spiritul se destramă, doar ce-i folositor CER-ului rămîne. E un întreg periplu, complex și variat în funcție de mulți parametri și cerințe. Ce nu le știm deloc noi și-i greșit că ne amestecăm în treburile SALE. Și-n fața oamenilor dîndu-le false nădejdii, irealizabile, Acolo fiind altceva, CER-ul.
  Și alte mecanisme ce nu au fost de aflat pentru noi și lumea morților de asemenea. E ținută departe de cea a viilor, din considerente CER-ești și nu le voi mai dezbate.

2303.Ci trebuie precădere în căutarea de îndreptare

  Albastru cerului, nu-I albastrul CER-ului SĂU, Acolo e altă dimensiune. Alte cele, neștiute de pe aicea ci oarecum în aflare de cei în formă spre EL cum trebuie. Nu oricui deschise zări de lumină plin, ci trebuie precădere în căutare de îndreptare. E și caznă uneori, de cați să nu fii cuprins de fiorii nedreptății, curată viață află.
  Că nu-L zărim de cer albastru, e o părere, doar, EL și pe aici printre noi, aflîndu-ne cum stăm. De strîmb ori drept în viața dată și ne-ar întinde o mînă de ajutor de am căta-o. Dar în neclaritatea vieții, ușoare zise, e cam greu să-L vedem și pe EL. Deabia ne croim noi calea anapoda, prin stricata asta de penumbră rea, fără a deschide încă ochii.
  Că sigur am vedea ceea ce trebuie, de am vrea cu luare-aminte, nu de-a valma. La repezeală ci cu calm și răbdare multă, încet îndreptîndu-ne ținuta în lume. Și aflînd și-n fața SA cum e de stat în vremuri, ce-s ca și noi de schimbăroare. Și nu-i bine ci să ne vedem de lumină, că-i stare de încurățare.

1401.Cunoaşterii de SUS

   Ni se pare c-o realizare deosebită, am învins, cine ştie ce piedică de afirmare în societate, oricine am fi. Nu-i aşa, de eşti om deosebit eşti şi realizator şi înfăptuieşti pe măsura ta deosebită, afirmîndu-te în bine şi util multora.
   Sînt perioade cînd îi ajung şi LUI, supărările la limite insuportabile, zicem noi unii dar cine ştie ce-i ACOLO, şi ne părăseşte. Pe termene mai lungi, lăsîndu-ne la îndemîna nevoilor crîncene, cînd cursul istoriei e distorsionat. Omenirea suferă amarnice corecţii de ne suportat şi imaginat, că ni se cuvin?! Şi totuşi e aşa, avem de îndeplinit nişte examene şi să le luăm în anumiţi termeni de îndreptare şi învăţare cum ni se cere de SUS.
   Să ne căznim a-L pricepe-i greu şi totuşi nu-i încotro. Ne bucurăm tare în timp cînd perioadele bune ne cuprind în tihnă pe noi şi ai noştri. Şi ne amărîm de celelalte, nepricepînd nimic din existenţa pe pămîntul SĂU. Nu la nivel de ins, cu toate că-i bine şi aşa îndreptat să fii ca exemplu undeva de urmat, de se vrea. E nevoie acuma de-o amplă îndreptarte socio-spirituală adevărată, corectă de făcut, să-L mulţumească.
   Viaţa şi adevărul SĂU sînt pline de farmec, un farmec ce mulţi nu-l pricep, degeaba se chinuie îs nedrepţi şi nu le iese nimic. Trebuie să se îndrepte temeinic şi să-L ştie bine şi-om mai vorbi. Searbădă li-i viaţa nedrepţilor cum sînt înrăiţi şi urîţîţi într-o existenţă nedreaptă şi hîdă.
   Omul pentru noi e centrul existenţei pe acest Pămînt al SĂU, pentru alte exitenţe în alte spaţii cine ştie unde o fi altceva, o fi. O armonie în toate cele, de vom cunoaşte cînd îndreptaţi corect vom fi, mulţumindu-L. Că nu se poate atîta, trebuie de căutat pînă vom reuşi, cum o fi sub îndrumarea SA, să-L aflăm cît ne va da voie şi tot e ceva zic. Trebuie să-L urmăm, să-L urmăm, să ne vedem de calea ce ni-i dată încă de la începutul programului SĂU pentru noi.
   Da bunul-simţ şi autonomia spiritului, e în esenţă zis, să ne moralizăm în societatea umană şi cunoscîndu-L cum doreşte, e bine. E suficient deocamdată, se poate şi mai bine, cine poate ar fi deosebit şi de dorit să avem . Asemenea oameni ce-L vor mai aproape să-I fie, în desăvîrşirea cunoaşterii de SUS.