Se afișează postările cu eticheta spre EL. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta spre EL. Afișați toate postările

miercuri, 2 octombrie 2013

3939...Doar de EL va dori cumva.

  Să ne strecurăm nevăzuți ori cu nebună îndrăzneală spre EL, nu ține. EL pe lîngă lumea ce ni se opune îndreptărilor de orice fel, nu ce-i nesocotesc aberațiile. Neputințele de omenire corectă între noi și-n fața SA, nu le putem învinge pe față. Nici între oameni, nici în fața LUI, pe furiș doar între oameni de sîntem abili și desăvîrșiți.
  Incorigibili doar cu mare fereală și astîmpărare oarecum, ceea ce-i destul de greu. Nici EL nu ne admite apropierea de EL și Lumea LUI, nu sîntem de nasul LUI. Și încă o vreme nu-i posibil, că-L dezamăgim continuu și nu ne interesează. Din varii motive, EL fiind prea SUS și noi prea jos în ambele concepții, Cerească și terestră.
  Nu ne putem întîlni, nu avem ce admite unii de la alții încă o vreme, doar de EL va dori cumva.

duminică, 7 iulie 2013

3502..Lăsîndu-ne s-o ținem cam tot pe loc

  Că nu chiar de tot am fost și nu sîntem părăsiți, chiar de izbeliște, tot ne urmărește. Continuu să vadă cum ne comportăm cum reacționăm la diversele trăiri. Ocazii de învățătură de minte, doar om afla calea spre EL, chiar de ni-i oprită. Ferindu-se, lăsîndu-ne de capul nostru îmbîsciți cu cîte necurățenii și nelegiuiri.
  Ce nu-L cuprind și nici pe noi nu ne caracterizează conform datului dintîi. Doar om fi capabili de altele mai bune și utile-n lume, dar încă nu-i chip de capul nostru. Fără EL demonstrîndu-ne că nu sîntem în stare decît de nimicuri și mărunțișuri. E drept nici EL nu ne ajută, ci ne cam încurcă cu dibăcie, lăsîndu-ne s-o ținem cam tot pe loc.
  Preconizata cunoaștere dătătoare de progres estimat SUS și încă necunoscut jos.

luni, 5 noiembrie 2012

2303.Ci trebuie precădere în căutarea de îndreptare

  Albastru cerului, nu-I albastrul CER-ului SĂU, Acolo e altă dimensiune. Alte cele, neștiute de pe aicea ci oarecum în aflare de cei în formă spre EL cum trebuie. Nu oricui deschise zări de lumină plin, ci trebuie precădere în căutare de îndreptare. E și caznă uneori, de cați să nu fii cuprins de fiorii nedreptății, curată viață află.
  Că nu-L zărim de cer albastru, e o părere, doar, EL și pe aici printre noi, aflîndu-ne cum stăm. De strîmb ori drept în viața dată și ne-ar întinde o mînă de ajutor de am căta-o. Dar în neclaritatea vieții, ușoare zise, e cam greu să-L vedem și pe EL. Deabia ne croim noi calea anapoda, prin stricata asta de penumbră rea, fără a deschide încă ochii.
  Că sigur am vedea ceea ce trebuie, de am vrea cu luare-aminte, nu de-a valma. La repezeală ci cu calm și răbdare multă, încet îndreptîndu-ne ținuta în lume. Și aflînd și-n fața SA cum e de stat în vremuri, ce-s ca și noi de schimbăroare. Și nu-i bine ci să ne vedem de lumină, că-i stare de încurățare.

sâmbătă, 1 ianuarie 2011

Sfîrşitul, noi, EL şi viaţa

   Sfîrşitul lumii nu vine la vrerea noastră, nici chiar în particular, EL, nu ascultă de dorinţele noastre nici de-I sîntem mai apropiaţi decît oamenii obişnuiţi, EL  consideră că-i un dar viaţa.
   Şi ca orice dar chiar de are cusururi inerente normalităţii date de EL, şi neînţelese de noi oamenii încă, trebuie păstrat cu grijă şi mulţumit permanent pentru ea, viaţa fie cum o fi.
   Nu avem voie să ne dorim moartea, e o jignire adusă LUI, nemeritată pentru că nu-L ştim cum ar trebui, şi se-ntîmplă de cumva ne-am mai apropiat de EL şi ne considerăm privilegiaţi în rapotrturile cu EL.
    Şi ne-o dorim din diverse cauze, îL supărăm, şi EL nu ne v-a asculta această oribilă cerere şi încă s-ar putea să ne dea şi pedepse de îndreptare
.   Să fie clar o dată pentru totdeauna viaţa e un dar de mare preţ dat nouă de EL, şi nu avem voie să-l respingem după un timp de folosinţă, bunele maniere, uitaşi, cin-te crezi?
   Da sînt unii ce se sinucid, mare curaj, îL înfruntă şi pe EL, nu numai pericolul de a-şi pierde viaţa,şi de reuşesc pînă la urmă, e din cauză că şi EL se satură de ei, v-a fi vai de ei, nerecunoscătorii, odioşii.
   Cel mai bine dar şi mai rar întîlnit, pentru că nu-L ştim măcar, e cînd în comuniune cu EL, ducem o viaţă bună ca-n rai pe pămînt, şi mulţumiţi, sătui de viaţă, fericiţi, şi înpliniţi în toate cele, ne retragem din viaţă cu acordul SĂU, ştim şi momentul trecerii noastre dincolo, îl vor afla şi apropiaţii, ca-ntr-un vis spre EL.