4332..Galonați de bine.

  Să ne comportăm firesc de simplu uman ne deranjînd prin cîte fițe neroade și încăpăținate nedemnități ce ne descalifică. Ca oameni ai planetei Pămînt, o lume dată să fim cumsecade între noi și nu numai, ci și-n natură și oriunde ne afișăm a fi. Ceea ce sîntem nedespuiați de bun-simț și dreptatea ce ne trebuie înainte de toate cele, apărîdu-ne de noi înșine, fiind omenoși.
  Competitivi în normalul ce ni se cere și să vedem ce vom învăța suplimentar a fi mai ceva ce ni se va adăuga de la acea vreme. În colo spre un nou început cel vom afla, doar că ni se cere competitivitatea corectă a omului ne complexat de nefirescul inuman. Imoral, nedrept și cîte și mai cîte neisprăvite feluri de a evita omenescul dat și poate nu îndeajuns cunoscut și respectat.
  Demonstrînd mereu cei șapte ani de acasă, defilînd cu ei prin viață mîndri și cu capul pe umerii galonați de bine, util și frumosul din noi cu EL.

4255..Dîndu-ne la cale.

  Ne comportăm cam în cadrul familiei lărgite ori mai apropiate, nu mereu cumsecade, ci-n nedreptate și aprigă consecvență urmînd. Cu tărie încăpăținate direcții fără Dumnezeu și bun-simț chiar cu răutate și urîte îndeletniciri ce strică apropierea. Firească de același sînge, mai corect ne apropiem de străinii ce ne devin vecini decît de neamurile ce ni-s date.
  Și nu avem ce cîrti, așa ni-i calea cu ele vrem nu vrem alăturea, văzîndu-ne de drum dar ținînd și cu familia legătura. Chiar de nu ne prea place, asta e, oricum sîngele apă nu se face, ci legăturile-s ținute de vrem ori nu noi, acolo SUS. Și ne privesc la o adică respectîndu-le în virtutea mersului vieții date nu oricum ci după o socoteală ce nu mereu o și pricepem.
  De cele mai multe ori nu prea și nu-i corect, e de îndreptat cum ne cum și aceste  comportări inumane dîndu-ne la cale.

3816...Chemat să ne modeleze

  Dacă ne comportăm cum ne comportăm prin lume, natură și-n fața SA, ce ne știe. Absolut orice facem bine ori rău și gîndim și anticipativ și nu intervine. Dar de ce-i pasă de noi, că se zice de nedrepți că nu ar trebui, fiecare cu ale lui. EL cu Lumea SA și ale LUI din CER și de oriunde în afara noastră însă. Și nu-i așa fiind creația SA pe Pămînt avem o menire ce încă nu-i știută și de asta mirarea.
  De ce oare EL ne caută-n coarne atîta amar de vreme în loc să ne lase cum putem fi. Nu, E interesat de absolut orice facem și dintotdeauna așa o fost, fiind rodul creației SALE. Ce nu-i edificată nici vorbă, mai avem mult și bine de aflat înspre ceea ce vom fi. Sîntem încă-n lucru și-i bine să nu știe prea mulți ce va urma și să nu se amestece.
  Unde nu le fierbe oala, chiar și dintre oameni, că numai EL E chemat să ne modeleze.

3641...Tot ne va recupera, cu tot cu fulgi, de vrem ori nu

  Ne comportăm cu toții între oameni necorespunzători e lesne de știut, nemulțumim. Dar și-n fața LUI nu reușim a ști măcar corect cum trebuie să fim. Dîndu-ne atîtea încercări, care mai de care mai bine ticluită și de noi înșine. Îndepărtîndu-ne fățiș din calea SA, apucînd-o pe netrebnice cărări înrăiți. Neomenoși și ne căutîndu-L pe EL, ci necurățeni dată ca poticneală tare însușită încă.
  Ce ne ține departe de priceperea SA, nici EL nu ne vrea încă prea aproape. Doar pe unii ce se-ncumetă în așa secetă nedreaptă LUI și nouă, datorată nouă. Căzuți în capcana neputinței de a fi oameni corecți în lume și cu EL. Neștiindu-L din vrerea SA și ulterior și cu dorința noastră de ne înțeles, de a nu-L ști măcar corect. Chiar de nu ne cade bine a-L ști, înfricoșați, dar altă cale nu-i, ci-s doar minciuni temporare.
  Că-n continuare la o adică, EL tot ne va recupera, cu tot cu fulgi, de vrem ori nu.

3502..Lăsîndu-ne s-o ținem cam tot pe loc

  Că nu chiar de tot am fost și nu sîntem părăsiți, chiar de izbeliște, tot ne urmărește. Continuu să vadă cum ne comportăm cum reacționăm la diversele trăiri. Ocazii de învățătură de minte, doar om afla calea spre EL, chiar de ni-i oprită. Ferindu-se, lăsîndu-ne de capul nostru îmbîsciți cu cîte necurățenii și nelegiuiri.
  Ce nu-L cuprind și nici pe noi nu ne caracterizează conform datului dintîi. Doar om fi capabili de altele mai bune și utile-n lume, dar încă nu-i chip de capul nostru. Fără EL demonstrîndu-ne că nu sîntem în stare decît de nimicuri și mărunțișuri. E drept nici EL nu ne ajută, ci ne cam încurcă cu dibăcie, lăsîndu-ne s-o ținem cam tot pe loc.
  Preconizata cunoaștere dătătoare de progres estimat SUS și încă necunoscut jos.

3391..Aflîndu-ne locul cuvenit atunci la vremea aceea

  Să ne comportăm în așa lume nedreaptă, nesimțită în fața cerințelor corecte. Ce nu ne înduplecă defel la bine, util și frumos, ci din contra, părăsiți avînd mereu de plătit. Polița asiguratorie în fața CER-ului și nu sîntem în stare, deficitari cam în toate privințele. Nici vorbă de cumsecădenie și știrea SA bună, măcar să ne și izolăm, surzi și muți să ne vedem de ale noastre în așa nefericire.
  Dar ceea ce vorbim și facem să fie cît mai demn de oamenii ce ne credem și sîntem de fapt. Că de nu vrem, nu putem fi cum trebuie și avem de tras cîte și mai cîte, tot nu aflăm. Ceea ce ne trebuie, dacă nu-i o deschidere anumea și noi pregătiți atuncea, pe fază. Făcîndu-ne datoria pricepută, nu va fi chiar așa de rău trăirea aflată și se poate să și reușim.
  Aflîndu-ne și locul cuvenit atunci la vremea aceea, care o avem la dispoziție vrei nu vrei.

3285.Aplicate în vederea conformărilor adevărat umane, ce-s uitate acuma cam peste tot

  Chiar de suferim și avem necazuri, ar trebui să nu ne pierdem cu firea, ci normal. Să ne comportăm, știu e foarte greu și inuman chiar, că ni-i în fire căderile și comportările. Ne controlate, ne educate ferm și să știm a ne ascunde trăirile, ce mai încolo și-ncoace. Normal nu putem fi cum doar unii mai cu altă educație primită, pot fi mai distanți.
  Reci și cîte altele străine de firea nostră mai caldă și aprinsă, mai puțin reținută. Cu mai mult bun-simț de pe aicea învățat, la unii nu la toți, că nedreptatea-i lege în lume. Schilodind oameni acătării, transformîndu-i în marionete urîțite și înrăite, de nu-i mai recunoști. Ca oameni, fardați în fel și forme, handicapați fără voie de nevoia ce-i în lumea de azi.
  Ajunsă fără Dumnezeu și neputincioasă în bine și ne civilizată, ci nelegiuită rău de tot. Irecuperabilă, decît în cîteva generații, cred cu drastice luări de poziție ferme și clare. Aplicate în vederea conformărilor adevărat umane, ce-s uitate acum cam peste tot.

3208.Ce să-i faci de nu-i minte și te afli în necunoștință totală de cum e viața pe Pămînt încă

  Că ne comportăm ca niște lași și-n necunoștință de cauza noastră adevărată, duși de nas de cîte năzbîtii. Nedreptatea lumii nu ne-o pregătit să înfruntăm moartea de cînd ne naștem, de nu sîntem. Cum trebuie sub pavăza SA, conștienți corect de EL și noi, cînd în sfîrșit ne lovim de adevărul morții. Ce-i oricînd posibilă, cum trăim anapoda, nedemni de omenia ce-i de construit în fiecare.
  Lăsați să viețuim la întîmplarea lumii cum se poartă, ne scutură strașnic știrea morții. Că bîntuie mereu printre oameni, indiferent de vîrsă, sex ori condiție socială ori culturală. De nu-I ești LUI arondat conștient deplin, te ia cu călduri și nu mai ai aer, nu ești indiferent. Chiar ți se pare nedrept că afli așa nepregătit în așa lumesc nepăsător și fără EL, deci la risc total.
  Nu-ți mai vine a înfăptui mai nimica fără frica morții, ce parcă te roade cîte un pic. Deja ai început să decazi, pregătindu-te serios de ducă pe copcă. Ce să-i faci de nu-i minte și te afli în necunoștință totală de cum e treaba cu viața pe Pămînt încă.

3029.Trebuincioase dar și bune la auto-anihilare

  Nu ne liniștim, nu ne potolim cum ne tot dorește EL să ne comportăm între noi. Și pe deasupra și fără EL, inițial EL dorindu-SE departe de noi ăștialalți. În afara poporului SĂU de atunci, care azi nu mai e, chiar de se tot strofoacă așa zișii evrei, nu-s. Deci drept pedeapsă ne tot părăsește cam mereu nepregătiți și-o încurcăm amarnic tare.
  Înstrăinîndu-ne și noi unii de alți în așa hal, că nu ne mai suportăm și ne păruim tare. Cu consecințe greu de imaginat și nu ne dăm seama că vina ne aparține nouă întreagă. Pe Pămînul SĂU, noi creația LUI, nu-L ascultăm dintotdeauna și plătim. Și-n raport de îndemînările care le avem ne creem și necazuri unii altora, tot mai perfecționate.
  De asta am ajuns în așa hal de nedreptate între noi, că EL nu ne mai dă voie decît cu mare precauție de SUS. Să cunoaștem unele și altele, trebuincioase într-o parte, dar posibil de folosit și la auto-anihilarea noastră și a naturii și mai cu succes.

2913.Nedrepții cred că-i inutilă îndreptarea știind de EL

  Că singuri ne dăm seama și beneficiem de aprecieri ori ba, de ne comportăm bine ori nu între oameni. Lăsînd o urmă, trecînd prin viață se zice nu degeaba, ci cu folos în familie, societate chiar în lume, de știi atît de bine să fii de apreciat. Asta și EL ne dorește să-I fim între oameni cum trebuie, dar să-L și știm bine. Cît ne permite nedreapta lume și nu numai, aflînd și singuri de la o vreme cu EL fiind.
  Că nedrepții consideră că-i inutilă truda de îndreptare și aflare a LUI corectă. S-o creadă ei nelegiuiții, că-s în afara LUI și a nostră cum trebuie să fim. Dar concomitent ambele trăiri să fie în vederea înaintării spre ceea ce ne trebui pe Pămînt a fi. Într-adevăr ei simțiră că-s de pomană muncile lor nedrepte oricît de elaborate în timp erau.
  Vă mai zic, nu de tare multă vreme s-o hătărît CER-ul să ne aștepte îndreptați a fi și încunoștințați de EL și noi cu adevărat benefic tuturora. Mai înainte alte cerințe erau, ce mie îmi sînt necunoscute, acuma așa trebuie să ne edificăm în viață.

2715.Bucuria primitorului să te mulțumească

  Să ne comportăm uneori și de ni se cere de asemenea, cu mai puțin discernămînt. În a fi darnic și fără grijă, ne cumpănit, ci cu larghețe în a risipi bunuri și valori. Și din timp în timp, să ne bucurăm ne limitat de cîte îngrijorări pămîntene. Ci slobod și fără grijă, bucuria primitorului să te mulțumească, să te îndestuleze. Știu e risipă și poate dai de fundul sacului, din așa năpastă poate.
  Fiecare după cum îl taie capul să facă, dar măcar din cînd în cînd să ne mai și schimbăm. Într-un fel ce poate nu l-ai visat, schimbînd registrul vieții, trăirilor, poate mai radical. Decît ar fi trebuit, pentru a vedea un nou început, cum e să fii mai altfel. Și cum te vei simți, mai în doi peri și nu așa îngrijorat și precaut, ci mai cum se nimerește.
  Se zice că ne cunoaștem și după capacitate de a risipi fără socoteală. Se prea poate să o și încurcăm, dar de regulă avem atîta minte ca să ne oprim la timp. Mai e și a fi slobozi și în a ne bucura și a participa la bucuria altora dezinteresați. De dragul distracției, de altfel un tip închistat și tare grijuliu, oare e posibil?!