vineri, 17 ianuarie 2014

4255..Dîndu-ne la cale.

  Ne comportăm cam în cadrul familiei lărgite ori mai apropiate, nu mereu cumsecade, ci-n nedreptate și aprigă consecvență urmînd. Cu tărie încăpăținate direcții fără Dumnezeu și bun-simț chiar cu răutate și urîte îndeletniciri ce strică apropierea. Firească de același sînge, mai corect ne apropiem de străinii ce ne devin vecini decît de neamurile ce ni-s date.
  Și nu avem ce cîrti, așa ni-i calea cu ele vrem nu vrem alăturea, văzîndu-ne de drum dar ținînd și cu familia legătura. Chiar de nu ne prea place, asta e, oricum sîngele apă nu se face, ci legăturile-s ținute de vrem ori nu noi, acolo SUS. Și ne privesc la o adică respectîndu-le în virtutea mersului vieții date nu oricum ci după o socoteală ce nu mereu o și pricepem.
  De cele mai multe ori nu prea și nu-i corect, e de îndreptat cum ne cum și aceste  comportări inumane dîndu-ne la cale.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu