EL se ascunde de noi, nu-i voie să-L vedem, nu merităm măcar atîta, E scump pentru noi așa înstrăinați de Calea ce ne-o pretinde. Pură, curată, sinceră în adevăratul sens al cuvîntului, de se cutremură și CER-ul, că-I și EL cuprins de necurățenia lumii. Ce trebuie și de acolo scuturată, nu numai de aici, îndoliați în umbra necuviințelor de tot soiul ce le tot adăugăm neroade.
În panoplia fărădelegilor îmbogățite tare din vremi vitrege nouă în neputințe ce ne costă și azi, e cale lungă să ne ajungă. Cine știe? doar EL și poate vom răzbi cumva înspre cunoașterea necesară tare ca să ne albim în fața SA, după așa întunecară eră. Ce nu se gată nici azi, împiedicîndu-ne pe capete în încercări care mai de care de a-I afla calea împreună cu EL și nu-i chip încă.
Nu-i vremea socotită doar SUS și noi de capul nostru încă o vreme nevolnici cîți vom mai fi în timp și spațiu alocat ființării încă nefirești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu