4287..Cîndva cumva.

  Ne pune la treabă, nici nu cătăm motivația și destula  informare, îi dăm nainte fătă preget, nu tocmim nesiguranța. Aproape cu ochii închiși ne cătăm calea arătată și nu-i cu lapte, ne învrednicim din nou și din nou, și-i bai mare în sfîrșit. ÎL atenționăm, ne-o încercat și basta, e de finalizat nedumerirea ce părea tare plauzibilă punerea la punct o fost și-i de văzut.
  Fără resentimente, îi tare greu că oameni sîntem și ținem minte ca și EL tot și noi pe aproape cîte se poate și-i mereu de ținut aproape. De EL și noi să-I fim acătării că ne va îndruma corect doar să-L mulțumim cît mai bine în timp și spațiu alocat viețuirii. Pe de-a-ntregul, ne lăsînd defel îndoiala și fărădelegea să ne împiedice vreodată și a-L nemulțumi, că vedem ce pățesc netrebnicii.
  Indiferent de se numesc o vreme individualități sus-puse sau popor ales, ori altceva acolo prin lume călător o vreme să se cheme nație cîndva cumva.

4259..Ființării încă nefirești.

  EL se ascunde de noi, nu-i voie să-L vedem, nu merităm măcar atîta, E scump pentru noi așa înstrăinați de Calea ce ne-o pretinde. Pură, curată, sinceră în adevăratul sens al cuvîntului, de se cutremură și CER-ul, că-I și EL cuprins de necurățenia lumii. Ce trebuie și de acolo scuturată, nu numai de aici, îndoliați în umbra necuviințelor de tot soiul ce le tot adăugăm neroade.
  În  panoplia fărădelegilor îmbogățite tare din vremi vitrege nouă în neputințe ce ne costă și azi, e cale lungă să ne ajungă. Cine știe? doar EL și poate vom răzbi cumva înspre cunoașterea necesară tare ca să ne albim în fața SA, după așa întunecară eră. Ce nu se gată nici azi, împiedicîndu-ne pe capete în încercări care mai de care de a-I afla calea împreună cu EL și nu-i chip încă.
  Nu-i vremea socotită doar SUS și noi de capul nostru încă o vreme nevolnici cîți vom mai fi în timp și spațiu alocat ființării încă nefirești.

4078...Nedreptate în suferință.

  Data semnalului dat de EL lumii că-i vremea încă nu-i știută, ci va fi la timpul acela. Dar deja omenirea știe prea bine că nu-i bună calea pe care se află și nu vrea. Deocamdată să se schimbe, dar atunci la acel ceas cunoscut doar SUS, nu va mai fi loc de întors. Și cum e corect în lume să se petreacă de la acea hotărîre CER-ească așa va dăinui.
  Și altă viață în decurs de timp ne va însoți cum trebuie și noi fiind cum nu a fost. Decît așa în închipuiri de bine ce nu se mai află în așa nelegiuiri cu toptanul întruna. De se umpluse și vărsa continuu paharul răbdărilor prea întrecute, doar EL ne tot păsuia. Oarecum în virtutea unor aspre părăsiri și atenționări pe măsură că-I tot greșim și nu-i bine.
  Dar degeaba așa ne era scris a o tot tărăgăna cu rele, urîte, minciuni și nedreptate în suferință.

4077...Binele va urma întregii omeniri

  Există deja sigur calea spre dezmeticirea omenirii ce se va produce în timp și spațiu. În întreaga lume, ne mai fiind nevoie de alte lămuriri și parlamentări, negocieri. Ci singuri singurei oamenii știind realitatea nedreaptă o vor schimba, știind bătaia de joc. Din sînul naturii Pămîntului o vor modifica în respect față de mediul înconjurător.
  Astfel că tăierile nelegiuite de păduri și altele netrebnicii se vor stopa pe perioade bine calculate. Nu numai la noi, ci și aiurea-n lume, pămîntul, fauna și flora vor fi ocrotite cum trebuie. Omul va deveni responsabil de-a binelea, acuma-i încă o belea dar se va schimba treptat. Și hotărît în ceea ce trebuia mai demult, dar nu-i tîrziu niciodată fiind în baremul SĂU de pe Pămînt.
  Și-i corect și binele va urma întregii omeniri, dreptatea și bunul-simț la toți oamenii.

3912...În lesnicioasa nelegiuire

  EL ne tot dă  atenționări, scuturături, necazuri mari și mici, doar om pricepe calea. Că ni-i greșit drumul chemării SALE, ecoul necuviinței între oameni și ecoul neputinței. De a-I fi îndreptați în credința care I-o datorăm, și nu ne învrednicim defel. Încăpăținați în religiile fudule ale prostiei fără de EL și-n fărădelegea, ce-o tot plătim.
  Inconștiența-i uriașă, nu-i vedem sensul SĂU Unic cu noi împreună nici în ruptul capului. Suferim, ne zbatem a pricepe tot ce ni se petrece, simțim cumva că nu-I sîntem în regulă. Dar nu luăm taurul de coarne, crezînd prea lesne că-i șut, ciut și nu-i. Dar nu-L probăm măcar cu atenția începătorului nedumerit de EL și noi, ci-i dăm înainte cu tupeu.
  Supărîndu-L și mai și văzînd atîta neputință în aflarea căi bune, ci tot pe alăturea în lesnicioasa nelegiuire.

3838...Gongul dezmeticirii profunde

  Deci nu un nou strat geologic acolo la hurta nevoi Divine, de nu ne dovedim apți. De a-L urma, nătîngi și imposibil de adus pe calea aleasă De mult tare și de noi nici acuma. Ne urmînd-o din varii motive, mai toate din neputință și reavoință încîlcită. Cu dichisite prostii și îngînfate nerozii, bineînțeles cu acordul SĂU. Cînd o văzut împotrivirea neroadă fudulă și nemărginită de bun-simț și bunătate.
  Ci de înhăitată prostie de doi bani, ce și azi e mare și tare prin așa lume tot fără EL. Într-o oarecare conlucrare tîrîș-grăpiș, pe dibuite și cu teama neîmplinirii. Slobode de Undeva, oare de unde? De nu de SUS, dar ne-am adăugat prostiți un zeu în fața SA și părăsiți plătim. Și cu viața dar nu ne dumirim, ci o tot ținem așa prin șanț și Drumul nu-L aflăm defel.
  Pînă nu va suna, de astă dată, gongul dezmeticirii profunde, curate, sincere și adevărate.

3711...De toate ale relativității noastre așa date

  Relativitatea noastră deocamdată, de cînd sîntem e răs-cunoscută. Că-i posibil de ne vedem de calea împreună cu EL, atunci altă făină se va măcina și la moara noastră. Împreună cu CER-ul, ne vom bucura de alte trăinicii, azi nici visate pe Pămînt. Trecători, relativi, oscilînd între bine și rău, ceea ce EL transcende că-I Divinitatea Însăși.
  Noi cu buzele umflate că nu știm cum E asta, care-i Acolo doar în Lumea SA. Și pe noi nu ne cuprinde decît în foarte mică măsură, spiritualitatea ce n-o pricepem. Defel, deci altă dandana pe capul nostru așa de limitați și îmbîcsiți în neputințe. Răutăți și urîțenii ce ne tot îndepărtează de EL, în loc să-L dorim cît mai aproape. Să-I fim și să nu-I mai greșim, lucru greu, neînvățați a pricepe rostul nostru în viață.
  EL fiind, după noi, dincolo de bine și rău și de toate ale relativității noastre așa date.

3613..Îs minuni ale tale în devenire

  Nu ne privesc minunile în sine, nu le acceptăm, nu ne interesează ne vedem de ale noastre treburi fiecare. Cum îi e calea dată, știută urmată după felul nostru în societatea ce o formăm. Cu bune și rele, trăind printre oameni ca oamenii, poate nu suficient de morali și buni. Dar nu ni se reproșează nimica, e normal cum viețuim între ceilalți.
  Ne știm lungul nasului și nu ni-l depășim niciodată noi și familia noastră. Dar i-a încercă ca probă, doar o vreme limitată, să te porți civilizat, poate nu știi, dar mai bun. Cu oricine, atent și cu încredere în oricite, ajutînd mai frecvent decît ți-i normal. Săritor în ajutorul nevoiașilor, chiar de nu ți se cere, dar constați și nu aștepta mulțumiri.
  În scurt timp vei constata ce minunată viață dăruiești prin faptele tale celorlalți. Și te vei simți minunat și împlinit cum nu ai fost niciodată poate, îs minuni ale tale în devenire.

3575.Sînt aflări în derulare în diferite stadii ale cunoașterii

  Nu ne știm fiecare rostul nostru dat de SUS, ci pe cel din lume, ce e așa cum ni-l favorizăm fiecare. Dar cu timpul se poate să ne dezmeticim că-i alta calea de urmat și să ne facem datoria pricepută. Că fiecare avem un traseu bine stabilit și nu știm cît ni-i dat a-l înfăptui cumsecade. Să ne grăbim încet aflîndu-ne locul cu interesul necesar, potrivindu-ne că nu știm cînd ne sună ceasul.
  De-L dezamăgim complet și nu ne mai lasă, că vede că nu știm să-L mulțumim măcar suficient. Părăsind astă ocazie ce am irosit-o, nu ne știm interesul încă, fiind destul de dezinformați. Așa ni-i datul ce-l putem afla de ne dumirim singuri, sigur sub oblăduirea de SUS. Altfel în timp devenind ceea ce nici nu visăm la o adică vreme dată în aflare.
  Mai sînt aflări în derulare în diferite stadii ale cunoașterilor diverse și încă ne clarificate.

2914.Normalitate ce nu-i cunoscută, poate doar visată

  Asceza, calea, curajul înfruntării trăirilor cotidiene, renunțarea la omenescul firesc. Îndreptarea cum nu-i la îndemîna oamenilor obișnuiți, cu ori fără carte multă. Contează atunci chemarea lăuntrică adevărată, nu la îndemîna omului normal. Ci a programatului de a-L sluji discret și împlinirea printr-o muncă dificilă ne legată de lume.
  Izolarea și lupta de unul singur cum te îndrumă CER-ul. E înălțare de unul singur, doar în văzul LUI, ne dorindu-ți privirile și alte stingheritoare influențe. Obișnuite în comunități umane chiar și ale credinței oricum ar fi. Deci o luptă de unul singur surdă și mută pentru privitorii oricare ar fi ei. Admirația pentru acești inși să n-o exprimi față de ei, că-i tulburi, poate, că de nu-i tulburi îs într-adevăr tari și de neclintit.
  Dintr-o cale dîrză și foarte rară azi pe Pămînt, unde nedreptatea-i legea strîmbă și hîdă. Față de o normalitate ce nu-i cunoscută, ci poate doar visată de unii mai acătării.

2848.Că se vor ivi probleme, sigur după nedreptate

  O dată găsită calea liberatorie, ne simțim mai ușori, devenind alți oameni. Parcă nici nu mai știm de rele și urîte vorbe și fapte. Nici de invidie, ne bucurăm de bucuria altora și-I mulțumim LUI, continuu și ne va da semne de încredere în noi. EL Domnul Dumnezeul Adevăratul, ne va încredința de bine și utilul nostru. Să nu mai fim însingurați prin lume, ci cu EL, mereu știindu-L lîngă noi.
  Ne va avea în grijă, doar să-I fim cum trebuie și vom afla ce nu am știut, viața adevărată. Demnă, cumsecade cu oamenii și-n treburile ce-s de făcut cu spor și cu mai puțină grijă. EL E cu noi și-n noi conlucrînd spre a deveni cum trebuie. Altă putere de muncă, concentrare și fără grijă, vă va atenționa ce trebuie îndreptat. Să nu fiți îngrijorați de ziua de mîine, viitorul tot lăsații-L LUI, voi azi fiți prezenți.
  Cu trup și suflet în ceea ce gîndiți, vorbiți și faceți, omenește și de EL știind mereu. Că se vor ivi și probleme, sigur după așa nedreptate între noi, dar cereți-I LUI. Ajutorul și urmați-L necondiționat, vă va îndruma, doar să fiți receptivi și răbdători mereu cu EL.

2544.Fără alte teme ce nu ne privesc

  Ne încredem cu tărie în ceea ce avem de realizat, în ce ne-am propus, altfel nu se poate. Ratăm calea de urmat și munca-i degeaba fără un țel neapărat mult dorit. Numai așa făurim construcția, reprezentativă pentru noi la un moment dat. După gustul nostru și-i cea mai de calitate muncă, fără alte teme ce nu ne privesc. Că mai e omenește și îndatorat unor căderi firești, e doar om, nu mașină, ori zeu.
  Că-l pîndesc nedrepții la cotitură, e normal tot omenește e. Condiția e să nu ne lăsăm niciodată, ci să continuăm oricum or fi vremurile. Și terenul, baza contează, pe ce te bazezi și ce pui pe ea ca fundament stabil în timp și spațiu. Pe urmă tema propriu-zisă, frumosul, binele și utilul concepția în alcătuire armonioasă, naturală ție.
  Viața și opera să coexiste, chiar uneori viața fiind oarecum în umbră o vreme. Pe urmă trebuie și tu să trăiești cum trebuie, ca să n-o compromiți niciodată. Și ea te susține de te ții bine, fiind om între oameni și-n fața LUI de asemenea.

2000.Diverse ocazii, doar ne vom dezmetici

   Ăsta-i lozul ce l-am tras venind pe Pămînt, nu avem prea multe obțiuni. Pro și contra, ci-i calea ce de-o greșim și nu ne revenim singuri, sîntem pierduți. Ne dă diverse ocazii, doar ne vom dezmetici, corecți să fim între oameni și cu EL. Grav e că unii o viață întreagă și generații de-a rîndul, o tot încurcat ițele credinței în EL. Cu nedreptatea față de EL și noi, mai mult neglijenți și între oameni nedrepți.
   Ne dorește implicați și desăvîrșiți înspre calea SA și de îndreptare între oameni. Garantîndu-ne o viață de ne oprit, ca ștafetele ce străbat nevoile pînă-și îndeplinesc menirea. Că nu-i o pornire la îndemîna fiecăruia, se vede, că puțini se încumetă. Nu-i vremea, se vede încă și e mai de urmat un timp de prefaceri în așteptarea dorită.
   Că-n vechime și pînă nu tare de mult, erau exemple ce la fel își făceau treaba și nestingheriți. O îndeplineau cum trebuia, doar SUS pricepută, noi încă mai avem multe. De urmat și îndreptat, ca să fim cum trebuie  și să știm.

1892.Nedreptatea față de EL și noi

   Purificarea vine cunoscînd ce trebuie, că încă în ceața vremii nu aflăm calea. Nici vorbă de lumină , ci întunecarea din vechime în nedreptatea hîdă față de EL și noi încă. Că inconștientul ne mai obligă la îndreptare, dîndu-ne ghes să o știm și noi curați. Să pășim prin viață, e posibil, dar ce ne facem cu îndreptarea înspre EL?
   Cu adevărat și ferm cum e și normal îndatorați fiind LUI și la care EL nu renunță. Ci ne va obliga să-L aflăm și îndreptați mai întîi între noi, să-L cunoaștem cu adevărat și clar. Ne-o scornit oarecum acum 77 de ani și nu s-o ales mare lucru. Că nedreptatea-i țapănă pe aici și încă suflă duhoarea morții ce-o pîndește mereu.
   Pînă ne va slăbi, lăsîndu-ne în plata doar a LUI și altă viață vom afla îndreptată. Corectîndu-ne din mersul cunoașterii bune, adevărate și de contopire cu Totul într-un ce. Îl vom afla cînd va dori și merita și noi ca lumea.

1875.Trecători degeaba cum sîntem de foarte mult timp

   Că ne-am învățat nedrepți în lume și-n fața SA și credem că așa-i normal. Nu-i normal ci îndreptați din fire să existăm pe Pămînt și aflîdu-ne calea în raport cu EL. Nu trecători degeaba cum sîntem încă de foarte mult timp, ci statornici în menirea. Ce nu avem căderea a o afla, să ne învrednicim mai întîi, ș-om mai vedea. Doar EL știe ce ne rezervă continuarea vieții noastre pe aicea
   Nu ne-o creat EL doar pentru atîta, o viață searbădă și nedreptă. Cu atîta potențial ne pus în valoare ce-i în noi, decît în foarte mică măsură. Doar să ne dezmeticim că sîntem în sare a fi cum trebuie și alte existențe om avea. De aflat și cu alte năzuințe și probleme absolut noi și încă ne bănuite, dar să fim cum trebuie.
   Să ne dovedim capabili de a ne ridica la cerințele SALE, deocamdată. Îndreptîndu-ne între noi oamenii, cu morala la standarde tot mai competitive. De adevărata noastră ființă, ce încă nu-i cunoscută, fiind încă destul de sălbăticiți. De apucături și nedreapta lipsă a SA din lumea oamenilor. Va mai trece ceva vreme, că n-o văd o fugă contra cronometru.
   EL mai așteaptă ceva ce încă nu-i pe tapetul vremii și atunci cît de curînd. Altă aflare a trecerii noastre se va cunoaște într-un alt stadiu de dezvoltare. Intelectuală și mai puțin de ceea ce sîntem acuma. Totu-i posibil în limitele une-i ființe în schimbare ce vom fi, conectîndu-ne la Totul. Ce oricum facem parte doar că inconștienți, opriți de felul nostru de a fi încă.

1718.Normal cum n-o fost de mult tare, să reînvățăm

   Și cînd facem binele și cînd cu responsabilitate înfăptuim orice altă faptă. Să nu așteptăm mulțumiri și recunoștință, că nu-i corect și te derutează. Ci fii pe calea ta demnă și dreaptă în fața SA și a oamenilor, că așa-i normal. Normal cum n-o fost de mult tare și trebuie să ne tragem pe seamă și să ne reînvățăm.
   De se întîmplă și ar fi și firesc, să nu refuzăm mulțumirile și recunoștința, dar cu bun-simț. Și să nu ne înfumurăm, c-o schimbăm din bună în ne-bună înfăptuirea binevenită. Deci responsabilitate necondiționată, cum nu-i între oameni de hăhă, multă vreme. S-o și uitat de cînd, azi nimic nu-i responsabil, chiar și plătit, decît foarte greu.
   Bunul-simț și binele în general îs perimate, doar nedreptatea, dezinteresul și răul, ca și urîtul. E peste tot și oriunde te întorci, ură și egoism dus la paroxism. E încă foarte greu de răzbit cum trebuie printre oameni, îndreptarea-i departe încă. Nici nu-i pricepută cum trebuie și la ce ar servi? Că nimeni n-o ia în serios, Baza vieții ne lipsește din societate, în general EL nu-I.
   Să-i intri cuiva în voie, așa tam-nisam, i se pare oricui suspect, nu se mai obișnuiește. Ci doar la copiii răsfățați, cîndva demult nu ne-am mai întîlnit, să ni se facă pe plac. E normal să fii refuzat și bruftuluit chiar de pretinzi o înlesnire poate cuvenită. În nedreptatea și imoralitatea asta generală, e și greu să mai fim normali cu adevărat.
   Omenia e ceva de mult apusă între oameni. Acuma-i insulta, calomnia, fățărnicia,  și alte nedreptăți la ordinea zilei. Și cine se încumetă să fie altfel, cu bun-simț și civilizat, nu-i bine primit. Așa că-ți trebuie mare curaj să fii cum trebuie, azi și totuși altfel nu-i cum în continuare. Vrem nu vrem spre normalitate firească ne vom îndrepta. Chiar și la noi în țară, nu vă mirați!

1618.De-L mai și știi corect, om eșți

   Sîntem liberi să ne găsim calea, nu ne strunește nimeni, ci doar cînd sîntem la începutul vieții. Să avem îndrumători responsabili, cu frică de Dumnezeu, moralizați înspre bine. Că de altfel e degeaba trăirea vieți, n-o vom pricepe corect, și-o vom rata. Neîndrumați cum trebuie, ne va părăsi, după un timp oarecare de așteptări. Și-n suferințe o putem sfîrși nemulțumiți.
   Lupta cu nerușinarea, cu nedreptatea, nu-i simplă, trebuie tărie, curaj. S-o rupi și prin drastice atitudini și fapte, trecînd de partea adevărului și dreptății. Cu bunul-simț în tine mereu cu bine și de-L mai și știi corect, om ești. Și să te menții îți va fi dificil, că încercările-s multe și EL te vrea cum trebuie.
   Existența va fi alta în bine și utilă ție și a lor tăi, conlucrînd continuu cum îți va transmite. Nu că-ți va fi viața rai, dar față de nedrepți incomparabilă, e de muncă  încă. Pînă cînd vom izbîndi cu toții cum vrea EL și noi încă inconștienți pînă ne vom îndrepta.
   Nu-L pot duce nedrepții defel, se înșeală amarnic și părăsiți ne părăsesc cu coada între picioare. Degeaba încearcă verzi și uscate, nedrepte toate, că-s fără EL. Nu-i Baza în societate și fără EA nu știm la ce ne raporta, nedreptatea e dărîmătoare. Și ajungem cu ea la fundul sacului răbdării SALE, și ne pierdem firul vieții.
   EL E totul în lume și fără EL nimic nu facem, orice am încerca. Prostii să nu facem deloc că-s mai distrugătoare ca răutățile, cu toate că nu par. Greșeli să nu-I pricinuim de frică, în cea mai mare parte, șiindu-L așa. Că din respect încă poate nu sîntem așa de buni în fața SA. Și nici copii, naivi în bine mereu, ori sfinți, tot nu sîntem.
   Să ne dovedim omenia și prin încrederea în oameni, înălțîndu-ne și pe ei cu noi odată. Să rezonăm cu frumosul, binele și utilul mereu, căutîndu-L cu interes în toate.

1378.Sfatul înţeleptului

  Sfatul înţeleptului, adineori la Radio, din care am reţinut : cînd îI greşim, de fapt îI ratăm calea şi-o luăm pe alături. Şi se impune, nu o continuare cu îmbîrligăturile religiei nedrepte, ci o redresare mai deosebită pentru a nu-I mai rata calea. Deci orice greşeală ne întoarce din drumul SĂU, ce nu-L mai zărim în faţă şi ne trebuie o perioadă de întoarcere singur s-o înfătuiesc regăsirea căi pierdute, chiar şi prin caznă sinceră zguduitoare ; EL ne-o creat după EL.
   Să-I sămănăm pe Pămîntul SĂU şi să fim permanent conştienţi de cîte ori e cazul că-n cazul dat, oare cum mă priveşte EL din CER? Şi să nu mi-L scot din gînd la tot ce intreprind cît voi exista, fiindu-mi un martor nevăzut, dar prin gîndul meu E acolo cu mine în acea problemă.
   Şi  atunci cînd mă încearcă cu diverse ce mi se par mie nepotrivite treburi, întîmplări, ocazii, etc. să iau imediat legătura cu EL nemijlocit . Şi aflînd sfatul SĂU să-L urmez, neîntîrziat, chiar de-i neaşteptat. Legătura cu EL, o ai dar tebuie s-o şi menţii, cultivînd-o cu interes crescînd. ÎI oferi variantele ce le consideri tu şi EL îţi confirmă ori nu, dar de foarte puţine ori nu ştii la ce să te aştepţi. Calea nu ţii chiar aşa necunoscută, cum poate crezi uneori.
   Calea nu ni-i chiar aşa necunoscută, dar curaj s-o abordăm nu avem nici cît e negru sub unghie. O prezenţă care să ne îndrumeze e mereu de dorit în preajmă şi-I greu tare să-I mai greşeşti. Mai ales ca-i fost o viaţă întreagă singur cumva şi călcai doar în stăghini cam mereu. Şi acum oferta SA o păzeşti cum poţi cum nu poţi, asta e.
   Mai sus veni vorba de o continuare creştinească a îndreptării autorizate, prin spovedanie, o îmbîrligătură nedreaptă de nedepţii făţarnici şi spurcaţi, răi şi urîţi la suflet, ce-s ei ? Numai tu cu EL sincer poţi trece orice hop al vieţii, alţi-s de prisos şi să se îndrepte ei şi de au nevoi de gură cască, se vor împuţina proştii. În poziţia celui intervievat în reaportaj, se află şi răspunsul corect, că-n caz de-I greşeşti numai tu-I faci faţă îndreptării. Dar nu se conbate explicit spovedania, ce-i o găselniţă hîdă. Îşi apără încă nedreapta religie, cît mai pot, dar le mai scapă cîte un porumbel din gură.

Învingătorul

   Odată apucînd pe un drum, chiar şi mai puţin umbat, bătătorit ori chiar pustiu, nu mai poţi da înapoi, fiece o fi, trebuie să te inplici cumva, se-ntîmplă că poţi înpăca mai multe preocupări pe rînd poate-s complementare, de nu trebuie după ce afli ce şi cum e treaba, să horărăşti cumva, "nu poţi şi cu porcu-n coteţ, şi cu slănina-n pod", ori e lae ori balaie.
   Trebuie să te hotărăşti cumva, la calea de urmat, după o evaluare mai aşezată, fără grabă, e posibil şi o tocmeală, unde cîştigi mai mult urmînd acea cale, de calea-i spirituală, şi e-n conflict cu alte preocupări lumeşti, sigur spiritualitatea îţi aduce cîştig mai mare orice ar fi, dar tu hotărăşi singur fără nici un amestec din afară, oricare ar fi, numai pe tine te priveşte, nimai tu vei suferi de greşeşti cumva.
   Sînt unii mai neserioşi ce umblă în neştire pe căi diferite, nehotărîţi în ce au de înfăptuit sincer în viaţă, şi odată vine scadenţa cumva şi-i surprinde nehotărîţi şi buni de plată şi plătesc de nu se văd neserioşii, nehotărîţi, atunci adagiul juridic:"odată ce s-a ales o cale, nu mai există recurs la alta", e indiscutabil.
    Uneori alegerea ta e pur spirituală, ai şi argumente hotărîtoare pentru tine, chiar de alţii nu le admit, şi ai probleme între apropiaţi şi tine, nu contează deloc acele păreri, ori de la cine vin, nici un preţ nu-i prea mare de eşti tu liniştit în sinea ta sinceră, convins că ai numai de cîştigat, şi nu pierzi nimic esenţial din convingerile tale fundamentale, corecte, drepte, adevărate, la urmă vin şi cele materiale .
   Se-ntîmplă să ai pierderi materiale, pedepse, etc., toate le vei recăpăta prin credinţă de eşti adevărat, şi vei fi alt om, curat, un învingător, prin îndreptare.