3962...Nepricepînd-o mai deloc

  Semnele voinței SALE, și orice-L chezășuiește pe Dumnezeu pe Pămînt ne interesează. Dar trăind nesătui, neputincioși printre minunile SALE mereu, nu le mai vedem, ne-am obișnuit cu ele și mereu altele noi ne tot dorim. Altele complet diferite, săritoare în ochi, ori EL să ne vorbească, e dificil cu așa pretenții, cît de multe-I cerem și nimica de se poate. Să nu-I returnăm, nimica cerut, ce să-L mulțumească, astfel mult nu ne merge și ne lasă în părăsire.
  Trebuie să ne tot frămîntăm noi deștepții, nelegiuiții fără minte să nu mai plătim neputințele de a fi oamenii pe care-I vrea. Și pînă nu ne îndreptăm cu realizări bune, ce încă nu demonstrăm și așa nemulțumiți. Tot plecăm de pe Pămînt în neștire de a fi oameni cum numai visăm, fiindu-ne imposibil. Din vina noastră needucați, netrebnici și șmecheriți în nelegiuiri nu putem fi mulțumiți!
  Trebuie îndreptarea strașnic zisă nouă, altfel trăim viața degeaba, nepricepînd-o mai deloc.

3613..Îs minuni ale tale în devenire

  Nu ne privesc minunile în sine, nu le acceptăm, nu ne interesează ne vedem de ale noastre treburi fiecare. Cum îi e calea dată, știută urmată după felul nostru în societatea ce o formăm. Cu bune și rele, trăind printre oameni ca oamenii, poate nu suficient de morali și buni. Dar nu ni se reproșează nimica, e normal cum viețuim între ceilalți.
  Ne știm lungul nasului și nu ni-l depășim niciodată noi și familia noastră. Dar i-a încercă ca probă, doar o vreme limitată, să te porți civilizat, poate nu știi, dar mai bun. Cu oricine, atent și cu încredere în oricite, ajutînd mai frecvent decît ți-i normal. Săritor în ajutorul nevoiașilor, chiar de nu ți se cere, dar constați și nu aștepta mulțumiri.
  În scurt timp vei constata ce minunată viață dăruiești prin faptele tale celorlalți. Și te vei simți minunat și împlinit cum nu ai fost niciodată poate, îs minuni ale tale în devenire.