Nu ne privesc minunile în sine, nu le acceptăm, nu ne interesează ne vedem de ale noastre treburi fiecare. Cum îi e calea dată, știută urmată după felul nostru în societatea ce o formăm. Cu bune și rele, trăind printre oameni ca oamenii, poate nu suficient de morali și buni. Dar nu ni se reproșează nimica, e normal cum viețuim între ceilalți.
Ne știm lungul nasului și nu ni-l depășim niciodată noi și familia noastră. Dar i-a încercă ca probă, doar o vreme limitată, să te porți civilizat, poate nu știi, dar mai bun. Cu oricine, atent și cu încredere în oricite, ajutînd mai frecvent decît ți-i normal. Săritor în ajutorul nevoiașilor, chiar de nu ți se cere, dar constați și nu aștepta mulțumiri.
În scurt timp vei constata ce minunată viață dăruiești prin faptele tale celorlalți. Și te vei simți minunat și împlinit cum nu ai fost niciodată poate, îs minuni ale tale în devenire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu