3576.Nici pe noi de ce așa?!

  Ne tot căutăm viața să ne fie cît mai suportabilă, cît o avem de dus între ai noștri. Nu le știm multe ce ne privesc, iluzionați de atîtea nereguli ce-s lăsate a ne plimba. Cu vorbe și fapte în mediul dat, hălăduind uneori anapoda, cotrobăind unde nu ni-i firea. Și dăm de ceea ce nu ne trebuie inconștienți oricînd putîndu-ne irosi nepricepînd mai nimica.
  Sînt idealuri ce afîndu-le ne vor mulțumi ori ba în viața ce sigur în final n-o vom dibui. Ne sînt ascunse dezvăluiri deosebite, nu-i vremea aflărilor acelea. Calea de va fi eficientă, cumsecade și cea preconizată de SUS, ne vom realiza. De nu cine știe sînt atîtea și atîtea ce noi nu le știm, de dezvoltat și urmat trăiri. Pînă ne va fi cunoașterea cea cu adevărat folositoare în concordanță cu EL și noi.
  Ca frunze pe apă în voia a valuri ce nu le pricepem, nici pe noi de ce așa?!