3583.Făcînd ceea ce oameni acătării nu ar înfăptui

  Ne scoate mai întîi din minți, cînd dorește să ne piardă, de nu-L urmăm. Că-I sătul și prea sătul de așa nepăsare în fața SA și-ntre noi cu nedreptatea la loc de cinste. Ne venindu-ne mintea la cap nici în al-12-lea ceas, părăsiți plătim o vreme. Și iar ne mai creditează, și iar și iar ne tot dăm cu stîngu-n dreptul de cînd e lumea.
  Nedemni mereu ne tot purtăm și EL ne suportă, doar om și fi de la o vreme sătui. De noi însăși, și vrînd a ne veni în firea căutată de SUS și negăsită jos, să ne pornim. În aflarea demnității de oameni cu adevărat ne mai nemulțumindu-L o vreme. Și astfel poate niciodată, fiind ceea ce trebuie și încă nu demonstrăm, ci mereu neputință.
  Care oricînd îL îndreptățește să ne părăsească înnebuniți de-a binelea. Făcînd ceea ce oameni acătării nu ar înfăptui, dîndu-ne singuri pe mîna pierzaniei chiar și definitive.