3626...Cu timpul te afli în permanente nepregătiri

  Nu e adevărat că după ce-L afli, cumva și EL E în preajma ta, simțit și foarte deosebit. Aflîndu-te o vreme euforică, ce durează de nu-i știi limitele în timp și spațiu. Atîta de absorbit și nemaipomenit te simți, că nu mai știi de tine, noutatea te năucește. După care încep așezările pe noi metereze a noi construcții ce ești, crezi împlinit.
  Și nu-i, încă-i de luncu, de abia începutul învoirii tale și nu te mai lasă, cum ai mai fost. Lăsat o viață, cum o fost înainte și-naintea ta atîtea generații din neamul tău. Speranța SA în noi ce-L vom mulțumi de va fi să fie cum ne vrea EL pe noi. Sigur ne strunește prin cîte mijloace de SUS, primite jos, îndrumări ce se țin scai. Calea nu-i colea, ci necesită preocupare aflînd limitele în care te miști.
  Din vreme în vreme altele-s cerințele, înnoite și încercările diversificate de nu le mai știi. Cu timpul te afli în permanente nepregătiri, e bine să accepți cum ești de fapt singur între ceilalți nepricepuții LUI și ai noștri.