3571.Ne știindu-ne bine pe noi înșine, nici natura și nici pe EL

 Forma culminantă a vieții, a trecerii noastre pe Pămînt e în scenariul și regia. Ce ni le însușim cu gîndirea și-n limitele spirituale date, învățate, cîtărite. Și acompaniate de trăinicia firii fiecăruia în raport de EL, natură, oameni, familie. Și educația consimțită între bine, morală și celelalte fără a-L scoate la mezat. În primul rînd că nu putem chiar de am vrea și nici nu se cuvine că ai LUI sîntem.
  De bine de rău, asta ni-i menirea servită de Universul acesta și timpul său ce nu-i de tîrguială. Nu ne putem sustrage, așa ne este scris, în frunte ni-i pus și urmăm calea. Nu chiar cum ar trebui, că avem încercări ce ne mai dau bătăi de cap. Și unde nu-i cap e vai de picioare, că nu știm încă multe și neputințele firii ne țin. Nu progresăm în direcția dorită de SUS, ci o facem cam pe loc, încăpăținați în delăsări și nelegiuiri.
  Străine de noi cam buimaci, ne știindu-ne bine pe noi înșine, nici natura și nici pe EL.