Că-i erezie, că EL nu ne iartă, ce îndrăzneală, mă? Auzi Dumnezeu să nu ne ierte, dar unde se trezește? Dar noi neobrăzații, trebuim tolerați cît încape și peste, nu contează sîntem de-ai minciunii. De-ai lui isus, închipuirea falsul zeu și trebuim lăsați în pace cum ne comportăm. Ca porcii, măgarii și alte necuvîtătoare cu tupeu și glas de neghiobi îngînfați și puturoși.
Cu două picioare, că ne tragem din maimuțe și ca ele sîntem, ce e aceea minte și spirit Divin. Cine L-o pus să ni le implanteze?! Noi așa sîntem neisprăviți și nu ne pasă de EL și Lumea LUI, ci de isus al nostru, că ne iartă. Orice prostie, ne și iubește, se zice sîc că-i și încă răstignit se și vede oriunde. Simbolistica sa neroadă purtată la loc de mare cinste de neghiobi și gură-cască.Să îndrăznească EL să nu ne ierte și să ne părăsească în nevoi, că-i arătăm noi fundul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu