3543.În vederea noi construcții rămase neterminate încă din vechime

  Deci să păcălim păcăleala ce ni-o facem singuri cînd vorbim și înfăptuim relele, urîțeniile. Ce așa de ușor le învățăm, parcă de cînd lumea-s cu noi în noi sădite netrebniciile. Fărădelegile și EL Colea SUS și jos printre noi se mai miră, că se tot miră de cînd lumea. Cu așa oameni de ne omenie cu care se tot încurcă, că-I sîntem datori vînduți, că ne-o creat și nu sîntem gata încă.
  Ci ne mai are de ferchezuit, dar pe de-a moaca nu merge ci mai întîi ne dorește acătării. Să-I demonstrăm că sîntem de-ai LUI, curați, primeniți, ca noi învechiții dar reveniți. Recuperați, auto-recuperați, singuri ne-am tot îndepărtat de calea dată, singuri să ne îndreptăm. Nu-i floare la ureche, știu, dar asta vrea EL de la noi acuma, să ne comportăm omenește bine.
  Cum nu am demonstrat atîta amar de vreme, o venit vremea să ne coacem. În vederea noi construcții rămase neterminate încă din vechime, îmbunătățindu-ne cum ni-i datul.