Ne încredem în religia știută, ademeniți pășim tot mai siguri prin ea, defilăm. Nu știm că nu-I cu EL ci cu neputința, încăpăținarea necurată LUI și nouă. Străveche de înmormîntare relație, fugăriți din calea LUI, nemulțumit și nici chip de îndreptat. Nu s-o ostenit mai nimeni atîta amar de vreme, n-o cutezat să I se apropie mai direct.
Nici pe ocolite nu-s mulți ce I-au aflat întîietatea de ceilalți, ce-s sfinți, cred cu adevărat. Deci posibil de-L stingherești și cu nedreptăți între oameni, urgent s-o sfeclești. Tu și ai tăi, cît o-ți fi de religionari, nu-L urmați mai defel și nu vă mai suportă. Părăsiți plătiți ca orice nelegiuit, imoral și înrăit la culme, mulți învățați fără EL nici nu așteaptă o viață mai acătării.
Zicîndu-și că așa ni-i datul din totdeauna, aiureli. Nu, așa merităm, de cînd nu ne vedem de ceea ce vrea EL de la noi toți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu