3602.Limitele ni le arătăm, neputințe peste neputințe

   Ne facem atîtea probleme, cîte-n lună și-n stele, de conștiință și comportament. Nu ne găsim locul în așa societate nedreaptă, dar ne implicăm deciși să ne facem datoria. Cum o pricepem pe nerușinata viață în așa fărădelegi și fără Dumnezeu, societate. Neisprăvită, dată ca încercare și nu ne dăm seama, contribuind fiecare cum poate.
  Cum îl duce capul, la făurirea lumescului în desfășurarea nelegiuită, e la modă. Și nu numai la noi, ci-n întreaga lume, de fapt asta ni-i datul acelei trăiri. Pe Pămînt în acel moment istoric, conștienți mai puțin de adevărul SĂU și al nostru. Ne copți și încă nici azi, ci tot așa în deruta vremurilor neisprăvite, ce ne tot duc nicăieri.
  Încercări, înscenări de SUS date să ne vadă ce ne facem, cum reacționăm de bine ori rău. Limitele să ni le arătăm, neputințe peste neputințe și nu numai de acuma, ci se tot adună.