Oricînd mai apropiați să le fim oamenilor dimprejur și LUI, decît oricăror adevăruri. Oricît de tare or fi zise și obligatorii, nu merită și nu-i corect între noi oamenii. Și-n fața Sa de asemeni, ci să-L știm și de bine și morală mereu, să nu ieșim din așa cale. Regăsită după așa secetă de demnitate umană și îndatoritoare LUI, Singurului din CER.
Văzîndu-ne de noi înșine și de ai noștri cu priință bună, corectă umanității. De ne uitat de noi niciodată, fermi și clari mereu și-n natură și oriunde în fața SA. Demonstrîndu-ne respectul și credința cuvenite doar LUI, îndreptățiți cum trebuie să fim. Cumsecade cu adevărat oricînd și oriunde ne uitînd că sîntem oameni cu adevărat.
Bunului-simț dîndu-i întîietate mereu între noi, cum de fapt se consideră a fi. Împărțit în mod armonios și răspîndit în lumea oamenilor dintotdeauna. Și așa să fie din nou mereu la modă, nu cum e acuma, nerușinarea de uitat și imoralitatea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu