Pecetea duhului, libertatea în toate cele, dar mai ales în credința în EL, nu în blestemățiile lumii. Religiile trăsnite ce-L înlocuiesc cu stră-morții, cu nerușinare-s și puse pe harță. Și scandaluri mondiale, nu contează așa țigănii fără țigani, ci-n rîndul celorlalți poporeni. Nu contează, EL părăsindu-ne, ne comportăm anapoda, dar nu recunoaștem.
Pierduți de calea dată, nu ne putem reveni, așa-i menirea de nătărăi, înrăiți. Cu consecințe de ne imaginat de la început, ci-n timp le suferim îngroziți. Și totuși minte nu căpătăm, ni-i lehamite de noi înșine, ace-i ce se mai dezmeticesc. Dar marea majoritate, nu îs în continuare și azi îmbîcsiți în nerozii de nerecunoscut. Plătind cu vîrf și îndesat de cînd e lumea dată așa să o coste netrebnicia.
Pînă va fi împlinirea dată, de a ne afla drumul eliberării din strîmtoarea nelegiuirilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu