Cînd e din timp cu luare aminte și nu de izbeliște lăsată cea mai importantă trăire. A omului pe Pămînt, cunoașterea Divinității oarecum de început empiric. Fiecare cu străduința și implicarea specifică fiecăruia și răspunsurile CER-ului. Adecvate ființei noastre în așteptări cum ni se potrivesc năzuințelor vieții și LUI. O dată cu Taina botezului cum trebuie efectuat trezind interesul profund așteptat.
Că atunci chiar de ating corzile sensibilității ce vibrează cu CER-ul din noi și de SUS. Conlucrînd lăuntric în aflări ce exteriorul, ceilalți nu-l cunosc, poate nici nu trebuie. Fiecare-i un unicat și aici și de Acolo știut și tratat ca atare, respectîndu-se meniri. Programate de cînd lumea și de noi oameni nici habar nu avem, e totuși de făcut pașii cu mare atenție.
În cunoașterea ce ni se așterne în simțiri noi, ce ne cuprind și ne domină răscolindu-ne. Din toate încheieturile și noul om se formează și chiar nou să fie pregătind revenirea SA cu noi alăturea. Nu alte năluciri stricăcioase și necurate cum încă-i moda neroziilor prin lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu