Ne duc mereu de nas însăilările din NT, minciuni cu toptanul frumos căftănite. De meleaguri cîndva și de EL vizate, doar atîta, că-n timp părăsite și aprig desfiițați. Acei ce nu au avut curajul izbăvirii cerute de SUS o vreme măcar. Neputința făcîndu-și loc oriunde omu-i nedrept LUI și omenirii, negîndirea, răzgîndirea.
Nu se pricepe văd, că Satana-i fiul LUI Dumnezeu, din miriade în CER dintotdeauna. Împreună cu ale Divității flamuri oriunde și oricînd curtenitoare de fericiri spirituale. Și-n VT se mai păstrează zidiri ce încă țin la noua SA aflare cînd ne va fi să fie. Îndurător doar cu cei ce-L respectă întocmai, fără șovăire, crezînd în Necrezutul din CER.
Chiar de în NT se cam scaldă asupra solidității SALE Acolo, de neclintit Fiind.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu