3552.În rodajul omenirii în curs, pînă ne vom găsi menirea

  Cît de bine și corect am gîndi nu-L putem pricepe, E Altceva de cît noi, E Dumnezeu. Creatorul Totului și noi pe lîngă EL în dezmeticirea ce ne-o pretinde, dar nu ne învoim încă. La nivelul nostru limitat încă de neputințe și altele ce nu le știm, poate nu ne privesc. Îndepărtați din varii motive, unele de noi, altele de SUS, de calea ce ne privește.
  În religiile lumii, nedrepte nouă și LUI, maximul e mîntuirea de apoi, o viață în huzur. Ei nu știu nimica de parcursul, spiritului și de gîndirea avută cît sîntem pe Pămînt, dincolo. Își dau cu părerea în fața a gură-cască neștiutori ca și ei, dar calul de bătaie. Neputința în fața LUI, umplută cu prostii închipuite și nerozii, necunoscîndu-ne datoriile.
  Între noi dar mai ales în fața SA, că mai avem de învățat încă pînă să devenim ceea ce se știe SUS doar. Nu mîntuirea ca suflete, ci încă vii atunci cînd va fi, în alte timpuri ce vor începe curînd. Sîntem încă în rodajul omenirii în curs, pînă ne vom găsi menirea dată de atunci în colo.