3524.Iar cel avertizat prin nevoi să dobîndească ceea ce nu-i

  Virtuțile noastre, faptele și vorbele ce ne caracterizează mereu în bine, util și frumos. Chiar, îs și ele trecătoare ca și vremea cu noi odată veștejindu-ne de nu-s folosite. Utilizate continuu înspre perfecțiunea noastră a tuturor a bună, acătării, aflîndu-ne drumul prin viață mulțumitor între noi cu EL. Deci nu oricum nici pentru cei buni nu-i viața, ci li se cere dăruire adevărat benefică mereu.
  Lîncezeala, a ne complace în nedreptăți, urîțenii, nedemne vorbe și fapte duc la risipirea. Și a acelor mai deosebite calități omenești în loc să fie în formare, îs în deformarea omului pornit bine.
  Doar se crede eronat că suferința ne îndreaptă pe calea bună, nu mereu, ratăm de ne lăsăm. Trebuie la fel ca-n cazul celui bun deja preocupare măcar de menținere, iar cel avertizat prin nevoi să dobîndească ceea ce nu-i în bine.