3557.Cît putem de sincer, doar de EL

  Se întrezăresc vremuri de urgie, cînd omenirea tot mai înstrăinată-i de EL și de ceea ce trebuie. Să fie cu bunul-simț care nu se mai caută pe față, de ce-i în drept. Ci obrăznicia tîmpă, fudula nelegiuire, mințirea dreptății, deznădejdia omenirii părăsite. Deoarece se simte părăsirea de SUS, EL dînd semne de nemulțumire față de omul nedrept. Și fără EL în viața de zi cu zi, devotat înrăirii și imoralității.
  Nepăsării față de ceea ce-i corect și benefic naturii, omenirii și-n general LUI. Cît ne dăm seama, că-I destul de departe de noi în așa neputință de care dăm dovadă. De atîta amar de vreme, neștiutori de bine și de a-L căuta prin îmbunătățirea nostră. Mai întîi lăuntric și-ntre ceilalți din preajmă moderați, apreciind binele, ferindu-ne de rele și urîte comportări.
  Nu numai noi ci și familia, apropiindu-ne de EL cît putem de sincer, doar de EL.