3542.Am da orice, dar ni-i trecut de amiază

  Șmecheriile, nevoilniciile să ni le ducem cu preșul, să le lăsăm pe mai tîrziu, răutățile. Și toate cele nefolositoare, ci dăunătoare și care ne îndepărtează de omenia. Ce trebuie mereu s-o demonstrăm cît sîntem în viață, pe Pămînt în natură și-ntre oameni. Cumsecădenia, ce ne costă? De o adoptăm să ne fie alături, că-i greu, o dată învățați cu relele și urîtele vorbe și fapte.
  Nu ne vin bine, adică binele ne vine rău și răul ne vine bine, curioasă învățătură, dar nu de minte. Ci de ne minte, că unde nu-i cap e vai de mama noastră de netrebnici cînd ne vine rîndul. Nu mai știm pe unde să mai scoatem cămașa, părăsiți plătim de mama focului. Că nu se-ncurcă cu de astfel de noi nedrepți înrăiți, ci ne lasă din mîna SA.
  Și intrăm pe mîna altora ce ne duc unde-o înțărcat mutu iapa și ne năvălesc nevoile. De numai știm de noi și de ai noștri, ce să ne facem? Am da orice, dar ni-i trecut  de amiază.