Da în fața LUI, cînd îL simț că nu-L înțelegi, tu nepriceputul te învrednicești omenește. Cît ni-i dat și te cureți oarecum chezășuindu-ți viața, de EL depindem, noi nu-L știm. Aproximăm cît de cît cum putem mai acătării pînă ne va veni rîndul la priceperea SA. Cînd va catadicsi cu cale că merităm, că-i vremea înlesnirilor trebuincioase.
Într-o conlucrare ce încă n-o dibuim, e prea SUS EL și noi prea jos și mai jos ne tot comportăm. Aflări au mai străbătut anemice și filtrate de neputințe și cîte necunoașteri și nereguli LUI și nouă. Între oamenii ce sîntem și calea dată n-o aflăm, cît e prin lume, că e și e trebuincioasă. Doar să ne găsim cu cale a o folosi cum e și noi dîndu-ne cu ea, că EL ne ajută, încă nu prea cum am vrea.
Ni-i ascuns vederii și scump nouă așa ieftini la nelegiuiri și neîntrecuți în basme urmate, ce nu-L știu pe EL Adevăratul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu