3572..După atîta vreme de nefolos ce e încă în lume

  Să tot stăruim dar mereu în față, nu îndărătul neputințelor, încercărilor ne învinse. Deci absolvit corect de rămîneri și competitiv, omenește demn cu binele moralei. Adevărat și cu dreptatea ne mințită de nelegiuiri potrivnice LUI și nouă. Dovedindu-ne nouă înșine de ce sîntem în stare bucurîndu-ne de viața dată. În semn de mulțumire știindu-L cu adevărat Cine E, ne mai luîndu-ne după necurățeniile vechi.
  Ci înnoindu-ne mereu după EL, urmîndu-I dorințele clar și ferm, nedreptatea ce I se face uitînd-o imediat. Potoliți între noi, cumsecade viețuind cu natura dată în înțelegere, conlucrînd cu EL învățîndu-ne. E tare greu să-L pricepem, mai mult nu putem decît știm cîte ceva, îL aproximăm greșindu-I. Ne tot creditează, doar om fi pe măsura datului, urmînd calea cunoașterilor cu folos.
  După atîta vreme de nefolos ce încă mai e prin lume, încurcîndu-ne socotelite.